Pe Alexandru Daniel l-am cunoscut virtual pe pagina noastră de Facebook după ce ne-a lăsat un mesaj în care „ne amenința” că se duce duminică la vot cutricoul nostru. Nu l-am crezut și l-am rugat să ne trimită poze, altfel nu-l crede nici orbul. Zis și făcut, căci a doua zi s-a prezentat la secția de votare cu tricoul din dotare. Alexandru are 26 de ani, e din Hunedoara, încă mai speră că România o să se schimbe în bine și refuză cu încăpățânare să plece din țară. În continuare, am vrut și noi să vedem dacă a tras apa în ziua alegerilor. Mai ales că ne-a făcut reclamă pe moca.
Reporter: Spune-ne cu ce te ocupi, dacă nu-i secret!
Alexandru Daniel: Sunt fotograf. Am lucrat până de curând în presă ca operator de imagine și emisie într-o televiziune.
Rep.: Cum ți-a venit ideea cu tricoul?
D. A.: Mai am câteva tricouri din colecția Cațavencu. Și, vorbind cu niște prieteni despre alegeri, le-am zis că vreau să protestez și m-am gândit la o formă de protest mai „light”, să nu cumva să îmi fac necazuri, și atunci mi-a venit ideea cu tricoul vostru.
Rep.: Față de ce? De bătrânelul din comisie, de clasa politică, de felul în care se țin alegerile la noi? Care e mesajul?
D. A.: Să protestez față de actuala și fosta clasă politică. Eu cred că se poate și altfel. Politicianul român de până acum a știut să facă un singur lucru: să se lase compromis! Eu îmi doresc din suflet să văd și politicianul ăla care face un compromis.
Rep.: Mai au putere gesturile astea? Sau sunt bune doar ca să facem mișto între noi, muritorii de rând? Celebrul haz de necaz neaoș?
D. A.: Nu știu dacă astfel de gesturi mai au vreun fel de putere! Cu o floare nu se face primăvară. Dar este și ăsta un semnal de alarmă. Sunt tare curios dacă vreun politician se întreabă ce am vrut eu să zic cu toată treaba asta… Așa cum ei au râs de mine, de n
