Am primit cartea biografică a lui Alexandru Arşinel, semnată de Maria Capelos şi editată de Editura All. Mărturisesc că nu am mai lăsat-o până când nu am parcurs ultima filă a poveştii. O singură altă carte de acest gen mi-a plăcut. Este vorba despre volumul semnat de Lawrence Grobel, avându-l ca subiect pe Al Pacino. Marele actor nu acorda interviuri, în ciuda eforturilor depuse de nenumăraţi jurnalişti. Până în ziua în care Al Pacino a citit în revista Playboy un interviu, realizat de Lawrence Grobel, cu Marlon Brando. I-a plăcut atât de mult, încât a pus mâna pe telefon, a sunat la redacţia revistei şi a cerut el să i se ia interviu, cu o singură condiţie: să vină acelaşi jurnalist care reuşise să-l descosă pe Brandon. După câteva decenii, Lawrence a publicat o carte biografică, în care se regăseau confesiunile pe care Al Pacino i le dăruise de-a lungul timpului. Păstrând proporţiile şi diferenţa de atitudine (Arşinel a oferit interviuri), afirm că volumul “De la Dolhasca până pe Calea Victoriei” constituie un model al unui om plecat de la ţară, având o condiţie precară creată de urmările celui de-al Doilea Război Mondial şi care, datorită ambiţiei, a putut să facă ceva în viaţă, să lase în urmă ceva.
■ Iată că viaţa lui Alexandru Arşinel are parte de carte!
■ (Râde) Eu interviuri am mai dat, dar să fac un inventar al vieţii mele însemna un efort foarte mare. Am vorbit cu prietena mea, Iuliana Lucaciu, să scrie ea o carte despre viaţa mea. A primit cu plăcere, dar când a fost să se apuce a realizat că nu are timp. Mi-a recomandat o colegă de-a ei - Maria Capelos, o doamnă îngăduitoare şi răbdătoare - care m-a imprimat şi a cules toate informaţiile pe care le-a aranjat pentru a apărea o carte biografică. S-au întâmplat şi mici accidente. S-au şters înregistrările, iar reluările m-au îmbolnăvit de vervi. Dar a reuşit să-mi redacteze viaţa.
@N_