Fetele ajung greu în poziţii de top, inclusiv pentru că felul în care sunt crescute nu le încurajează să-şi dorească să fie lideri, explică profesorul universitar Laura Grünberg (51 de ani), de la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.

Îşi asumă cu bună ştiinţă, dar şi cu un zâmbet discret, condiţia de „feministă de serviciu“. Este perfect conştientă de toate clişeele, de „nu-i deschide uşa, că-i feministă“, de superioritatea mascată ori afişată a celor care consideră că e vorba de o chestiune aşa, mai tra-la-la. După ce dă la o parte toată coaja acestor interpretări e gata să demonstreze cât de „intolerantă la diferenţe“ e de fapt lumea. Cum se retrag femeile capabile în linia a doua şi cum, în ciuda aparentei noastre modernităţi, gândim lumea „în nuanţe de roz şi bleu“. Nu credeţi? Bine. Dar cum aţi alege cadoul pentru aniversarea unei fetiţe?

„Weekend Adevărul“: Sunteţi profesoară pentru studiile de gen, altfel spus, chiar dacă e o definiţie îngustă, o feministă asumată. Vă deranjează să fiţi catalogată în felul ăsta?

Laura Grünberg: M-am obişnuit. Am simţit întotdeauna privirile pline de ironie sau etichetele care sunt aplicate: „feminista de serviciu“... Mi le-am asumat, la fel ca celelalte care activează acum în acest domeniu, căci există şi modul de gândire: „Da, mă preocupă problemele de genul ăsta, dar nu sunt feministă“, pe care mi-e greu să-l înţeleg... Cred că e un răspuns pentru un fel de atitudine condescendentă care s-a răspândit în societate faţă de feminism, şi pentru că se ştie puţin, dar şi pentru că există un mod de a gândi grevat de o serie de prejudecăţi ce au legătură cu începuturile feminismului. Ştiţi toată povestea, e feministă, nu vrea să i se deschidă uşa, să i se tragă scaunul, nu vrea să se ocupe de aspectul său sau – cel mai grav – femei care vor războiul sexelor, pentru că n-au altă treabă... Su