Suntem săraci. Nimic nou în asta. Suntem printre cei mai săraci europeni. Era lesne de bănuit, în condiţiile în care numărul celor care se chinuie să-şi ducă traiul de pe o zi pe alta este în continuă creştere. Un clasament al institutului european de statistică – Eurostat – ne plasează pe poziţia a doua în clasamentul sărăciei Uniunii Europene. Mai exact, spune statistica, 40 la sută din populaţia României se află în risc de sărăcie ori excluziune socială. Ne depăşesc doar bulgarii, dar nu cu mult.
Cum am ajuns în situaţia asta, totuşi? Vom tinde, din reflex, să arătăm cu degetul înspre cei care ne-au condus în ultimii ani.
Nu contest că le revine o foarte mare parte din vină, în condiţiile în care s-au lăsat mânaţi doar de interesele proprii şi au uitat de cele ale mulţimii. Nu aş neglija, însă, vina ce ne revine nouă, celor mulţi. Câţi dintre noi nu ne complacem în situaţia în care ne aflăm?
Românii nu au ce pune pe masă, dar umplu crâşmele încă de la primele ore ale dimineţii. Mor de foame, dar sudează ţigările, deşi preţul unui pachet se apropie de trei euro, adică pâinea pe cinci zile. Ultimul recensământ general agricol arată că 1,85 milioane de hectare erau nelucrate în 2010, dar nici că vrem să auzim că investitorii străini vor să ne cumpere pământurile ca să înceapă diverse afaceri în agricultură.
Agenţiile de Ocupare a Forţei de Muncă anunţă săptămânal locuri de muncă vacante – e drept, nu multe şi majoritatea plătite cu salariul minim pe economie – dar, pentru câţi prezintă interes? Prea puţine, pentru că pretenţiile celor aflaţi în căutarea unei slujbe sunt mari. În schimb, nu se dau în lături când vine vorba de câteva kilograme gratuite de făină, chiar dacă asta presupune să petreacă ore bune în ger.
Evident, toate aceste aspecte nu pot fi generalizate. Jos pălăria pentru cei care din dorinţa de mai mult şi mai bine lucreaz
