Sunt cele mai jalnice alegeri din ultimii 22 de ani.
Cu foarte mici exceptii, raspandite in intreaga tara si nu intotdeauna cu sanse reale de castig, nu prea e nimic de votat.
Cele doua principale blocuri politice, teoretic de stanga si de dreapta, nu au emis niciun proiect interesant, nu au vadit vreun colt de viziune.
Programele electorale sunt mai mult ca niciodata doar declaratii de bune intentii, mai degraba nefezabile pe termen scurt si mediu. Solutii economice nu are nimeni, solutii pentru criza sistemului de pensii in care ne adancim nu emite nimeni, despre solutia pentru despagubirrea fostilor proprietari, impusa printr-o sentinta CEDO, n-a suflat nimeni o vorba, despre fondurile europene stim doar ca exista veto.
Singurul subiect aprins de campanie a fost legat de persoana premierului. Ca nu stim inca cine va fi premier nu e nicio problema, problema e ca nu stim de ce sa fie cineva premier.
In aceste conditii, ma astept la un vot exclusiv negativ in ambele tabere. Unii vor vota impotriva lui Traian Basescu si pentru a se razbuna pe masurile de austeritate, ceilalti vor vota terifiati de asaltul impotriva statului de drept comis de USL in vara si de perspectiva iesirii Romaniei din UE.
Si vor mai fi cei care vota aproape isteric, din razbunare, cu PP-DD, dezamagiti de toata lumea, enervati de intreaga clasa politica. Nu e de neglijat faptul ca mai putin de o treime dintre alegatorii romani cunosc numele candidatilor din colegiul lor, desi votul este, teoretic, unul uninominal.
Asadar, ziua de astazi nu ne va aduce in niciun caz un parlament mai bun decat precedentul, ci, ma tem, unul chiar mai nefrecventabil, un parlament al marilor noastre frustrari si furii.
Lehamitea generala si lipsa de speranta ar putea avea ca efect si un absenteism semnificativ, peste 50%,
