Pentru prima dată, în 22 de ani, Parlamentul nu-i mai încape. Trebuie să comande piele de Cordoba şi lemn de cireş, să cheme tâmplarii şi tapiţerii, ca croiască şi să monteze 80 de scaune în plus. Este un mister cum de s-au înmulţit, când noi ne-am împuţinat. Guvernul ne-a numărat de a răsunat Europa, la referendumul din vară şi i-a ieşit că nu numai masa alegătorilor a scăzut, ci două milioane de români au dispărut în lumea spiritelor sau peste graniţe. Nu a avut însă niciun interes ca, de alegeri, să actualizeze statisticile în conformitate cu rezultatele recensământului, să redimensioneze colegiile şi norma de reprezentare. Cum, în scripte, am rămas aceiaşi, iar legea după care parlamentarii au fost aleşi, în 2008 nu s-a schimbat, rezultă că algoritmul e de vină, redistribuirea putând face chiar peste optzeci de minuni - potrivit unei simulări realizate de Alexandru Radu, fost membru al Autorităţii Electorale Permanente - în condiţiile în care una dintre formaţiuni câştigă alegerile cu peste 50 la sută. Ceea ce s-a şi întâmplat. Prevăzător întocmită, Legea le-a oferit, aşadar, votanţilor ARD şi PPDD – clasate după USL în peste două treimi din colegii – reprezentare politică în Legislativ. O plasă de siguranţă să mulţumească tot poporul.
Dacă, din punct de vedere cantitativ, parlamentarii au atins un maximum istoric, calitativ, stofa morală şi intelectuală a domniilor lor nu s-a schimbat. Vechile cunoştinţe cu dosare penale (Banias, Stan, Fenechiu, Voiculescu etc) şi-au reluat locurile, incompatibilii-informatori (Florin Pâslaru), aşijderea, protejatele (Cătălina Ştefănescu, Oana Mizil) s-au ajuns, de asemenea, necuvântătorii, „butoanele”, chiulangiii şi ei. Nu am avut mofturi etice, de domnişoare ong-iste, am ştampilat ce ni s-a livrat, cu conştiinţa împăcată că „am votat pentru copiii noştri şi pentru ţară”, cum răsună vox populi, în microfoane. Cu lo