Să recapitulăm: Referendumul legat de repornitul mineritului în Munții Apuseni a fost ”inventat” peste noapte, localitățile fiind alese într-un mod mai mult decât discutabil; Decizia luată în contratimp a făcut imposibilă o dezbatere reală în zonă; singura ”informare” a fost cea organizată de către principalul beneficiar al mascaradei: compania privată RMGC; ”Informarea” a constat în promisiuni aberante, minciuni (sute și mii de locuri de muncă promise în fiecare localitate, liste cu viitori angajați (!), sugestii că pensionarii nu-și vor mai primi pensia ori că etnicii romi nu vor mai primi ajutoarele sociale de la Primării), mii de pungi cu cadouri și intimidări ale opozanților; mii de banere, spoturi TV difuzate agresiv în ultimele săptămâni, la care se adaugă anii de propagandă publicitară masivă în mass-media autohtone; În ziua votării au fost înregistrate sute de sesizări și reclamații din partea observatorilor, oameni transportați pe bandă rulantă la secții; interpretarea discreționară a deciziei Biroului Electoral Central (care a decis că referendumul va fi organizat în secții separate de secțiile pentru referendum – dispoziție ”rezolvată” prin organizarea secțiilor în aceeași sală, dar despărțite de un paravan de pânză…), primari în secții făcând propagandă în timpul votării și amenințând observatorii etc. (asupra întregului mecanism de fraudare, voi mai reveni însă, pe larg). Cireașa de pe tort: un sondaj de opinie CCSB aruncat ”pe piață”, imediat după închiderea urnelor, care anunța un răspuns de 74% DA, respectiv 21% NU.
Și totuși. În ciuda timpului extrem de scurt (aproximativ 10 zile), Centru pentru Resurse Civice a reușit să mobilizeze și să acrediteze 67 de observatori-voluntari. Veniți din toate colțurile țării, de la Cluj, Timișoara, București, Alba, Hunedoara. Conform estimărilor preliminare, prezența la vot a fost în jur de 40%, aproxima