(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 78, noiembrie 2012) Gentil, profund, neprins de parapon, faceţios - că-n academic, scriitor, prieten - era Matei. N-ar fi fost potrivit să-i monumentalizăm amintirea cu ghirlande şi pompă, aşa că ne-am întîlnit să ne amintim de Matei şi de opera lui, ca între prieteni. În octombrie 2011, la Universitatea Western Ontario din London, Canada, două zile de conversaţii academice, prieteneşti, familiale ne-au readus vivacitatea, umorul şi strălucirea spiritului lui Matei. Colocviul, numit Rereading Faces, a fost sponsorizat şi organizat de Institutul Cultural Român din New York; organizatorii şi sponsorii locali - Călin-Andrei Mihăilescu, Adina Camelia Arvatu şi, respectiv, Universitatea Western Ontario - au încercat să ţină pasul cu impecabilul profesionalism organizatoric al ICR-ului condus de Corina Şuteu. Ţinuta academică înaltă a acestui colocviu desfăşurat în decor victorian, publicarea lucrărilor în volum anul viitor, sentimentul de comunitate creat între participanţi şi emularea stilului de bon viveur al lui Matei sînt de menţionat. Lucrurile s-au desfăşurat astfel: „Enigma lui Matei“ Intervenţia lui Breon Mitchell (Universitatea Indiana, Bloomington), "Enigma lui Matei" a fost prima comunicare a acestui colocviu. Director al Departamentului de literatură comparată în anii '70, cînd Matei Călinescu devenea profesor în acea universitate, coleg şi prieten al autorului, iar acum, într-o luminoasă senectute, director al Bibliotecii Lilly de la Universitatea Indiana, căreia Matei i-a donat propria bibliotecă, Breon Mitchell ne-a împărtăşit amintirile sale, căldura relaţiei cu Matei şi - în pofida dramei morţii, la nici 26 de ani, a fiului acestuia, Matthew - extraordinarul echilibru care i-a condus viaţa lui Matei Călinescu.

În momentele triste încercate de-a lungul drumurilor - scrie Angela Cozea (Universitatea din Toronto), î