Încep prin a reliefa faptul că majoritatea comportamentelor iniţiate de un individ deservesc unei nevoi şi/sau dorinţe neconştientizate ale subconştientului. Uneori ne folosim de diferite tactici pentru a ne proteja împotriva emoţiilor negative. Una dintre aceste tactici, poate fi umorul.

În general se crede că o persoană spune glume pentru a-i face pe ceilalţi să râdă. De fapt, ne folosim de glume şi de umor pentru a ne gratifica una dintre dorinţele subconştiente şi anume dorinţe de a fi plăcuţi, acceptaţi şi iubiţi de cei din jur.

O parte dintre indivizi spun bancuri pentru a se simţi superiori celorlalţi. Aici vine la îndemână exemplul cu bancurile despre blonde. Una dintre explicaţiile pentru popularitatea acestor glume este tocmai pentru a ne creşte stima de sine comparându-ne cu stereotipul atât de împământenit despre inteligenţa blondelor. Şi brusc, părerea despre sine devine mai bună, iar stima de sine creşte. Tot aici se pot aminti glumele despre diferite popoare, grupuri etnice sau din diferite zone geografice. Prin a face glume pe seama altor persoane le coborâm la un nivel inferior nouă, iar în consecinţă noi ne simţim mai bine şi avem o părere mai bună despre noi, prin comparaţie devenind mai valoroşi. Evident, se pierd din vedere obiectivitatea şi realitatea. Glumele şi bancurile sunt încărcate cu mesaje ascunse de care cei mai mulţi oameni nu sunt conştienţi.

Un alt beneficiu al glumelor este senzaţia de putere pe care o poate avea individul care poate provoca reacţia de râs unui grup de persoane. Studiile arată că persoanele cu simţul umorului dezvoltat sunt percepute ca fiind mult mai atractive decât restul populaţiei. Un caz interesant este cel al comicilor. În mod inconştient îi percepem ca fiind risk takers, adică îşi asumă riscul de a fi neplăcuţi, respinşi, neacceptaţi de mulţime. Ei îşi pot controla temerile, fobiil