Când a introdus sintagma "soluţia imorală", Traian Băsescu a aplicat în politică proverbul românesc "te faci frate cu dracul ca să treci puntea". Soluţia de compromis politic din 2004 a fost "răsplătită" cu vârf şi îndesat de Traian Băsescu prin eforturi disperate de a-i pedepsi pe conservatori, care au acceptat, la rugămintea proaspătului preşedinte, să facă parte din primul guvern Tăriceanu. Aşa s-a născut adversitatea ireconciliabilă dintre Traian Băsescu şi Dan Voiculescu. În jurul acestei axe conflictuale s-au învârtit de opt ani toate marile decizii din politica românească. Victoria zdrobitoare obţinută de USL a avut drept ãcombustibilÒ acelaşi conflict care, iată, l-a pus pe Traian Băsescu în situaţia cea mai proastă pe care şi-o putea imagina. A rămas fără suport politic, nici un partid din cele intrate în Parlament nemaiputând să-i ofere sprijin pentru o soluţie de guvern pritocită la Cotroceni. De ani buni, Băsescu face curte minorităţii maghiare; a aplicat diferite scheme de a introduce UDMR în planurile lui de dominaţie; când le-a dat o prăjiturică, promiţând un tort, s-a grăbit să meargă spre radicalii secui fluturându-le prietenia lui (de consistenţă proverbială). UDMR avea toate datele femeii ademenite şi apoi trădate în relaţia cu Traian Băsescu. Dar "divorţul" nu fusese anunţat public, deşi, în culisele bine protejate, discuţiile cu USL nu scăpaseră "urechilor vigilente" care îl informează pe Băsescu. Când Palatul Cotroceni a fost avertizat că devine iminent un anunţ despre o colaborare USL-UDMR după alegeri, Băsescu a postat disperat un apel către populaţia maghiară, cu 40 de minute înainte de închiderea urnelor, să iasă la vot.  Ce pierde Băsescu prin ieşirea UDMR din cercul lui de jonglerii? Un cartuş important, şi, ceea ce-i de reţinut, între puţinele pe care mai conta în muniţia de luptă!  Ce câştigă USL prin lărgirea unei alianţe care se lăfăie