România e o ţară paradoxală. În 2009 românii decideau prin referendum că vor să pună Parlamentul la cură forţată de slăbire, până la cel mult 300 de membri. Nu doar că timp de mai bine de 3 ani clasa politică nu s-a obosit să pună în aplicare voinţa populară, dar cu ocazia alegerilor din 9 decembrie 2012, românii s-au pricopsit cu un Parlament obez şi lacom să sugă cât mai multe resurse de la buget (n.r. adică de la sănătate, de la educaţie, de la autostrăzi şi căi ferate). Mai jos încercăm să estimăm care va fi impactul bugetar pe care "aleşii neamului" îl vor avea asupra bugetului de stat. În 2011, RL publica o analiză cheltuielilor lunare pe cap de deputat şi a cheltuielilor lunare pe cap de senator, la nivelul anului 2010. Astfel, în urmă cu doi ani, un senator îi costa pe români 9900 euro (118.800 euro pe an), iar un deputat 5333 euro (63.996 euro pe an). În 2011 cheltuielile aleşilor neamului au crescut, urmare a majorării cu 15% a indemnizaţiilor acestora. Astfel, în 2011 cheltuierile medii ale fiecărui deputat în parte (suma forfetară, indemnizaţia, cazarea în Bucureşti, diurna internă şi transportul intern) au însumat 285.665 lei (67.407 euro pe an).

Dacă în vechea legislatură românii erau reprezentaţi de 469 de parlamentari (332 deputaţi şi 137 de senatori), după alegerile din 9 decembrie 2012, numărul de creiere care va reprezenta interesele cetăţenilor, e posibil să crească până la 550, conform lui Liviu Dragnea (405 deeputaţi şi 145 senatori) Asta înseamnă un impact bugetar de peste 106 milioane RON (împărţit în următorii patru ani), la care se adaugă cheltuielile efectuate pentru achiziţia a 80 de automobile noi, pentru achiziţia de mobilă, imprimante şi alte echipamente de birou, precum şi pentru adaptarea sălii de plen şi a încăperilor Parlamentului, ca să-i încapă cum se cuvine pe numeroşii noştri aleşi. Cert e că dacă prestigiul şi încrede