Reîncepem astăzi serialul „Misterele Revoluţiei“ cu fostul ministru al Apărării, personaj-cheie în evenimentele din 1989. Am fost la puşcărie, la Jilava, la generalul Stănculescu, sperând că ne va spune tot ce ştie. Nu ne-a spus tot, dar ceva-ceva a mai scăpat.
Am vorbit omeneşte cu Generalul, ne-a povestit ce planuri are după ce iese din închisoare – vrea să se facă şofer de camion pe cursele internaţionale! –, am vorbit despre ce cărţi mai citeşte şi despre memoriile pe care nu vrea să le scrie. Zice înainte cu generalul Militaru, cu generalul Vlad, cu Iliescu, cu Brucan, cu Revoluţia.Am citit multe despre General. Se spune că a fost cel mai manierat bărbat al Bucureştilor, nu exista să umble iarna fără mănuşi, şi se mai spune că la deschiderea primului cazinou din Bucureşti a pierdut, demonstrativ, opt sute de dolari. Îl privim: deja octogenar, ştie, dar ne ascunde. Nu ar trebui să spunem, căci nu e gazetăreşte, dar partea a doua a interviului, cea de mâine, e mai bună decât cea de azi!
„Adevărul“: Domnule General, aţi înaintat o cerere de graţiere către preşedinte.
Victor Atanasie Stănculescu: Da, dar nu prea am vrut. M-a rugat familia: „Dacă nu te gândeşti la tine, gândeşte-te măcar la noi”. De ce să mă ierte, dacă n-am făcut nimic?
Vreun răspuns?
Am văzut că Băsescu a zis că se mai gândeşte. Să se gândească.
Aveţi încredere?
Nu mai am încredere în nimeni, nici măcar în Justiţie. Am avut cei mai străluciţi avocaţi şi uite unde sunt.
Când speraţi să ieşiţi?
Pe 28 februarie 2014 intru în comisia de aici de la închisoare, care va putea decide punerea mea în libertate. Am fost condamnat cincisprezece ani, dar datorită vârstei, un an se socoteşte doi ani.
Pe cine incomodaţi, domnule General? De ce vă vor aici?
Eu ştiu? Eu am fost mereu politicos, nu ştiam să fi fost şi incomod.
A murit şi colegul
