Xantos, îl cheamă pe Esop la el şi-i zice: Esoape mergi afară şi te uiţi pe gard. De-i vedea trei ciori, înseamnă că o să am noroc. De-i vedea doar două, n-o să am noroc, deci nu mă mai chemi. Esop merge afară şi vede pe gard trei ciori. Aleargă repede la stăpân şi-i spune: O, Xantose, stăpâne! Afară, pe gard sunt trei ciori. Vino să le vezi, să ai noroc. Xantos iese afară şi vede doar două ciori, una zburând între timp. Zice: Esoape, tu îţi baţi joc de mine; mi-ai spus că sunt trei ciori şi au fost doar două! Şi pune slugile să-i aplice o pedeapsă. Între timp vin nişte prieteni şi-l cheamă pe Xantos la un chef. La urmă, plin de durere, Esop murmură: Vai mie, nevolnicul! Eu, care am văzut trei ciori n-am noroc, că m-a bătut stăpânul iar el, care a văzut doar două, are noroc, că s-a dus la chef…
Mărturisesc că în viaţa mea şcolară am luat puţine premii, spre deloc (eram omul menţiunilor). Cel mai impresionant premiu pentru mine a fost premiul întâi luat de Nicolae din Moromeţii. Deşi nu s-a prea dus la şcoală, oaia Bisisica fiind dată dracului şi făcându-i viaţa amară, Niculae a reuşit să ia premiul, siderându-l pe bătrânul Moromete, tatăl său.
N-am suferit niciodată că n-am luat premii. Dar am suferit ca un câine atunci când aproape pe toţi copiii i-au făcut pionieri, iar pe mine ba. N-am uitat acea suferinţă nici azi (atenţie învăţători, fiţi cât se poate de atenţi cu copiii, ei nu uită niciodată).
Pe parcurs am învăţat că premiile sunt încununări ale unor realizări. În această idee, sâmbăta ce tocmai se trecu, scriitorii din filiala arădeană s-au adunat să-şi premieze fruntaşii pe anul 2011. Foaierul Teatrului de Stat Arad a fost burduşit cu scriitori atât de mulţi încât aşa de plin foaierul teatrului n-a mai fost de demult. Juriul, format din Ioan Matiuţ, Gheorghe Schwartz şi Horia Ungureanu au prezentat următorii premiaţi: Gheorghe Mocuţa –
