Personajul nostru are aerul că totul i se cuvine. Atenţie, bani. Pare că pozează mereu pentru un cerc de fotografi. Toată viaţa a fost un răsfăţat. A moştenit o funcţie politică, a făcut Dreptul, a condus o ţară. Se împlinesc 22.442 de zile de când s-a născut Baby Doc, pe numele din acte Jean-Claude Duvalier, fostul dictator din Haiti. Cred că este momentul să desprindem câteva lecţii din experienţa haitiană.
1. Tinereţea nu garantează nimic. Baby Doc a venit la putere la nici 20 de ani. A stat la putere aproape 15 ani. Politicile sale nu au fost fundamental diferite de acelea ale predecesorului său. Vârsta, până la urmă, nu corelează direct cu apetitul pentru reforme.
2. Nepotismul este o problemă în sistemele politice moderne. Baby Doc i-a urmat în funcţie propriului tată, celebrul şi sinistrul Papa Doc. Este, din păcate, un caz frecvent. Copii, părinţi, neveste, soţi, verişori, cumetri. Toate sistemele politice moderne sunt atinse, fie şi măcar în treacăt, de acest păcat. Problema intervine acolo unde meritul şi integritatea sunt complet dizlocuite de reţelele de rubedenii.
3. Urmăriţi banul. După cinci decenii de comunism suntem tentaţi să interpretăm scena politică cu referire la ideologia actorilor politici. Însă unii dintre aceştia nu au altă ideologie decât profitul personal. Baby Doc este un exemplu. A fost de Stânga? A fost de Dreapta? Baby Doc şi-a servit consecvent doar propriile interese. A devenit putred de bogat. Cu circa 3 milioane de dolari cheltuiţi, a făcut ceea ce este, probabil, cea mai scumpă nuntă din lume. Aşadar, luaţi urma banilor şi veţi înţelege comportamentul multor politicieni.
4. Cultul personalităţii. Îl asociem de obicei cu sistemele totalitare, fasciste sau comuniste. Dar cultul personalităţii apare şi în sistemele autoritare. Cum îl recunoaştem? Vedem că în loc să vorbească despre problemele ţării şi să disc
