România se află sub tirania majorităţii. După ce „puciul”, „lovitura de stat”, „atentatul la adresa democraţiei, alianţei nord-atlantice şi valorilor europene” puse astă-vară la cale de către complotiştii „lui Voiculescu” au fost dejucate de către Monica d΄Arc, dimpreună cu cavalerii ei, România este în această iarnă cumplit lovită de poporul însuşi.

Poporul este „tembelizat” de Antene, un nou FSN se arată la orizont etc. etc. Unul dintre izvoarele principale ale acestui curent de opinie – pe cât de firav, pe atât de zgomotos – se află, desigur, pe piscurile pleşuve ale Preşedinţiei. Altele, aflate pe piscuri şi mai înalte, îl alimentează, subteran şi tenebros, făcându-l să spumege în albia de porţelan a unei democraţii de pension şi de papion. Anunţarea rezultatelor alegerilor de la sediul ARD a fost în multe sensuri revelatoare. Cei doi lideri ARD, Vasile Blaga şi Mihail Neamţu, au pus în evidenţă, printr-un efect de contrast, răul care a măcinat din interior PD-PDL-ARD-ul (un partid care pe cât s-a mărit cu noi membri, mai mult sau mai puţin fantomatici, pe atât a scăzut în susţinerea electoratului). Vasile Blaga, răvăşit, profund tulburat de înfrângerea în alegeri (atât a partidului său cât şi a sa personală) se bâlbâie („candindanţii noştri”), comite acel colosal act ratat („timp de o lună ARD a dus cea mai cumplită campanie de mistificare şi de manipulare”), transpiră abundent şi, parcă intimidat, se grăbeşte să-i dea cuvântul imberbului şi fercheşului Mihail Neamţu care în tot acest acest timp a privit calm şi sigur pe el, oferindu-se de câteva ori să-i sufle bătrânului neajutorat. În faţa microfonului Neamţu nu ezită să puncteze: „experienţa” şi „puterea de organizare” pe de o parte, „inovaţia” şi „creativitatea forţelor noi, proaspete”, pe de altă parte, spune Neamţu arătând, cu un gest abia disimulat, spre el însuşi ca reprezentant al tinereţii inova