Ieri, în ciuda nămeţilor, unii dintre noi au mers la vot, iar alţii nu au uzat de acest drept constituţional şi au preferat să urmărească din fotoliu show-ul creat de televiziuni. Au avut diverse motivaţii: troienele şi viscolul, teama de procurorii care anchetează la comandă politică, lipsa unor candidaţi credibili, comoditatea şi, cel mai grav, resemnarea în faţa faptului că oricine va fi ales situaţia nu va fi mai bună. E dreptul lor să nu-şi exercite dreptul de vot şi nu pot fi blamaţi.

Câştigătorul din urne al alegerilor va fi USL. Câţi deputaţi şi câţi senatori va avea vom afla zilele următoare, când vom şti şi cu cât se va umfla Parlamentul, pentru că sigur vom avea cei mai mulţi parlamentari de după 1989. Chestia asta va fi speculată de Traian Băsescu şi reprezentanţii ARD, care vor susţine că nu s-a votat micşorarea numărului parlamentarilor în legislatura ce se încheie, dar oare ei au făcut ceva în acest sens?

Nu. Nu au făcut nimic atunci când aveau majoritatea parlamentară, nici după. Mai mult, au blocat şi legea votului uninominal pur din raţiuni electorale, pentru că ar fi obţinut un scor şi mai modest. Dar asta e altă problemă.

Democraţia costă, iar criza nu se va stinge prin scăderea numărului de parlamentari, ci prin creşterea calităţii lor. Acest lucru nu se va întâmpla nici acum, partidele preferând să scoată în faţă, nu în puţine cazuri, nişte nulităţi cu dosare penale sau chiar condamnaţi, nişte parlamentari care au făcut hemoroizi dormind în băncile din Casa Poporului, a căror singură calitate e că au cotizat vârtos la partid sau că i-au trădat pe adversari. Rar a apărut un personaj care să te facă să mergi la vot cu inima deschisă, să pui ştampila pe el cu încredere şi nu doar pentru a da un vot de blam foştilor.

În aceste condiţii, clasa politică a mai ratat o şansă de a se reforma, aşa cum a ratat-o şi atunci când n