(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 78, noiembrie 2012) Este una dintre cele mai prolifice traducătoare de la noi. În studenţie, Micaela Ghiţescu (n. 18 iulie 1931) a fost arestată în cadrul celebrului "lot francez", format din eleve şi profesoare de la Liceul Francez. A ispăşit o condamnare politică de trei ani (1952-1955). Şi-a luat licenţa în filologie la Universitatea din Bucureşti, în 1957. A publicat peste 80 de volume de traduceri din limbile portugheză, spaniolă, franceză, germană şi engleză, pentru care a fost răsplătită cu numeroase premii şi distincţii. Conduce publicaţia Memoria. Revista gîndirii arestate. Cînd şi cum v-aţi hotărît să vă scrieţi memoriile?

N-aş fi crezut niciodată că va veni o zi în care să-mi scriu (şi public) memoriile. Lidia Bodea, de la Editura Humanitas, care citise un text al meu pe Internet, a fost prima (de fapt, singura) persoană care m-a invitat să o fac. La început am refuzat-o categoric. Modelul pe care l-aş fi avut - eventual - în faţa ochilor, monumentalul Timpul ce ni s-a dat al prietenei mele Annie Bentoiu, era suficient ca să mă inhibe definitv. Dar Lidia a revenit cu propunerea de cîteva ori (ea spune că în decurs de patru ani, eu zic că nu au fost mai mult de doi!). Ultima oară a făcut-o în public, la un dineu al ambasadorului Portugaliei la care fuseserăm invitate amîndouă. S-a întîmplat în toamna lui 2011, şi atunci mi-a fost pur şi simplu ruşine să tot refuz. (În general, nu-mi place să fac "fiţe" cînd mă roagă cineva ceva.) Şi gîndul a început să mijească, să-şi facă loc în preocupările mele. În jurul Crăciunului, am fost două săptămîni la Paris. Întîmplarea a făcut ca tot atunci să se răspîndească printre rudele şi cunoştinţele mele de acolo link-ul cu emisiunea Profesioniştii a Eugeniei Vodă cu mine, din martie 2011. S-a vorbit mult despre acea emisiune, iar un bun prieten mi-a sugerat să o folosesc dr