De ce diferă atît de mult numărul de cereri depuse de victime şi cel al poliţiştilor traşi la răspundere? Procuratura Generală a anunțat astăzi că trimite încă doi polițiști în judecată pentru acte de tortură comise la 7 aprilie 2009. Numărul dosarelor trimise în instanță s-a ridicat în felul acesta la 28, vizând 45 de polițiști. La trei ani și jumătate de la acele evenimente există deja mai multe condamnări, dar nici una la închisoare cu executare. Detalii are Diana Răileanu:

În dosarul trimis spre judecare procurorii acuză doi colaboratori ai Comisariatelor de poliţie Ciocana şi Buiucani că ar fi maltratat un tânăr suspectat de sustragerea mai multor lucruri în noaptea devastării sediului Parlamentului. În dosarul evenimentelor de acum aproape patru ani, 19 poliţişti au fost condamnaţi: maxim la cinci ani de închisoare cu suspendare şi minim cu o amendă de zece mii lei. Plângeri din partea victimelor au existat peste o sută. În conferinţa de presă organizată astăzi de Procuratura Generală, l-am întrebat pe procurorul Ruslan Lupaşcu din cadrul Secţiei combaterea torturii, de ce diferă atît de mult numărul de cereri depuse de victime şi cel al poliţiştilor traşi la răspundere:

Ruslan Lupaşcu x Ruslan Lupaşcu ​​„Uneori învinuiţii au atitudine pasivă în cadrul urmăririi penale, dar la judecată vin cu probe noi. Deci, urmărirea penală a fost anevoioasă din cauza că a fost dificil de identificat colaboratorii de poliţie. La închisoare reală nu a fost condamnat nimeni.”

Experţii în domeniul apărării drepturilor omului, care au oferit asistenţă victimelor evenimentelor din aprilie 2009, spun că sentinţele aplicate poliţiştilor sunt prea blânde. Directorul executiv al Centrului pentru reabilitarea victimelor torturii, Ludmila Popovici, susţine, de exemplu, că autorităţile au eşuat în investigarea efectivă a plângerilor depu