Nu cu acest scop am facut un „fine dell primo tempo” la suita de articole despre sensibilitatile democratice ale momentului; dar trebuie sa recunosc faptul ca rezonantele cu care vor ramane in istorie (daca vor ramane!) discutiile publice din Romania lunii trecute, sunt cele ale unui „ba p’a ma-ti” permanent rostit baritonal si cu specificul accent pe labiale al glasului prezidential care, numai in ultima zi s-a oprit pentru ca sa spuna cu mintea romanului cea de pe urma: „cetateni de etnie maghiara, mergeti la vot!”...

Asa ca nu e rau sa ne delimitam de tot ce a avut provocator si neproductiv campania electorala pe care, toti in unul si unul prin toti, a purtat-o ARD-ul cu glas strict basescian, demonstrand exact ceea ce trebuie apreciat la cei confirmati acum a fi opozitia de care avem nevoie si care au dat dovada de bun simt ramanand discreti, poate chiar retrasi rusinat si lasandu-l doar pe el sa latre in interesul unui partid din care spunea ca nu face pate. Tacerea celor din activul de partid a fost un fel de dezicere fata de mahalagismul bine cunoscut, de care s-or fi saturat si ei; o precizare, o subliniere, o atentionare venind din partea unor oameni care voiau sa arate electoratului ca au si o fata mai frumoasa decat cea pe care le-o arata fostul lor presedinte de partid: „Fiti atenti, oameni buni, nu ne confundati cu asta; spre deosebire de el, noi avem si intentii bune!”... Din punctul acesta de vedere, toate felicitarile mele pentru fondul de bun simt de care a dat dovada domnul Blaga, tocmai prin aparitia sa ezitanta, incurcata, ce-l arata a fi un om caruia nu-i convine sa minta cum i s-a cerut pana acuma, fiind considerat un caporal care trebuie sa execute ordinele amiralului. Tot respectul pentru balbaiala sa sincera prin care nu mai voia sa faca demagogie, nu mai voia sa apara in postura de a sfida prin neadevaruri, cum se-ntampla de la