Am fost luni la Pufeşti. Cu greu am înaintat cu maşina prin comună, căci zăpada nu fusese înlăturată, ci stătea frumos, ici fleşcăită, colo bătătorită. Ca oricare cetăţean, pus faţă în faţă cu realitatea rutieră, ne-am apucat de înjurat. Aproape de destinaţie, pe un drum total acoperit cu zăpadă, în faţă ne-a ieşit o căruţă trasă de un cal, fapt ce a pus capac situaţiei, căci nici noi nici conducătorul atelajului nu puteam face prea multe manevre. Omul a sărit repede din vehicul şi, în disperare de cauză, a vrut să ridice căruţa pe un maldăr de zăpadă, dar, desigur, a eşuat. Singurii neatinşi de stresul hibernal erau copiii de pe bancheta din spate, care, trăiţi prea mult în mediul urban, se minunau de existenţa calului.

Problema, aveam să aflu puţin mai târziu, este una destul de des întâlnită, în foarte multe localităţi. Necazul şi mai mare este că, întrebaţi fiind dacă au probleme, de către autorităţile judeţene, foarte mulţi primari au răspuns că totul e bine. Numai că nu este. Şi iarna abia a început.

Au trecut alegerile locale, au trecut şi cele parlamentare, ar fi cazul ca primaru’, oricare ar fi el, de oriunde ar fi el, să treacă la muncă. Să mobilizeze consilierii, angajaţii din Primărie, să scoată utilajele, dacă nu le are, să ceară, să le împrumute, să scoată la muncă beneficiarii venitului minim garantat, să le explice consătenilor sau concitadinilor, că e obligatoriu să cureţe zăpada şi gheaţa în faţa blocului, a casei, a magazinului, a instituţiei, să dea ţurţurii jos, ca să nu cadă cuiva în cap.

Domnu’ primar, oricine ai fi, un drum curăţat de zăpadă este un reper că eşti un bun gospodar, că îţi respecţi concetăţenii, că ai candidat şi ai fost ales ca să rezolvi nişte probleme. Dacă stai şi te uiţi pe geamul de la Primărie, aşteptându-l pe Moş Crăciun să ia zăpada de pe şosele, mai bine fă un serviciu comunităţii şi deleagă resp