„Iubiri de scriitori” se intitulează un text care circulă pe internet sub semnătura (neaşteptată) lui Nicolae Gheran. Venerabilul autor este unul dintre cei mai preţuiţi editori români, calitate în care a cunoscut personal, îndeaproape, floarea literelor române, aşa că amintirile sale nu îngăduie suspiciuni. Totuşi, parcă-parcă, de astă dată mă încearcă oarece îndoială pornind chiar de la titlu. „Iubiri de scriitori” pare o sintagmă poticnită şi ambiguă; mai corectă ar fi fost formularea „Iubirile scriitorilor”. Dar şi subiectul în sine, cam frivol şi tratat cu şăgalnică aproximaţie, iese din tiparul publicisticii lui Gheran, ce poartă din totdeauna marca seriozităţii şi a acribiei.

Posibil, totuşi, să fi căzut şi el odată în mrejele ludicului, cu scuza (reală) că pentru istoria literaturii prezintă interes şi astfel de scotociri biografice în zona erotismului de alcov; la urma urmei, pasiunea lui Eminescu pentru Veronica aduce desluşiri preţioase în geneza operei poetului, investigarea în detaliu a relaţiei arătându-se din totdeauna profitabilă şi necesară. Numai că „lista lui Gheran” se preocupă înainte de toate de ... performanţe: se vede şi din titulatura subcapitolelor: „Campionul campionilor, Ion Vinea”, „Ion Barbu nu ierta nimic”, „Alţi cuceritori de seamă ai literaturii române”, de parcă am asista la un campionat cu finiş întârziat de pudoarea ce i-a ocultat pasionanta desfăşurare.

Dacă-i pe-aşa, să cercetăm corectitudinea alcătuirii clasamentului. Lider absolut pare a fi poetul simbolist şi suprarealist Ion Vinea (Eugen Iovanaki) – de altfel, poeţii deţin de departe locul I şi la puncte (cuceriri), şi la spectaculozitatea relaţiei, sexul frumos arătându-se cât se poate de vulnerabil la suavitatea asaltului liric. Totuşi, n-o fi vorba doar de legende? Sigur că nu iese fum până nu faci foc, dar chiar să credem că Ion Vinea „a avut în aşternut, d