Îmi propusesem de ceva vreme să scriu măcar o dată despre faptele de vitejie fotbalistică ale unuia dintre puţinii antrenori români cu performanţe remarcabile: Dan Petrescu, ceilalţi fiind Mircea Lucescu şi Loţi Boloni. Într-adevăr, dincolo de episoadele scurt-metraj, în care nu i s-a oferit timp, acolo unde a fost lăsat să construiască a făcut cu adevărat minuni: mai întâi a dus-o pe Unirea Urziceni la titlu şi în Champions' League. S-a dus la Krasnodar, unde a promovat-o, pentru ca apoi să se bată de la egal la egal cu mărimile Rusiei, într-un campionat mult mai solid decât îşi imaginează cei ce nu-l urmăresc. În sfârşit, iată-l acum defilând cu Dinamo Moscova, pe care a luat-o de pe ultimul loc şi a traversat cu ea în doar 10 etape toată jumătatea inferioară, ducând-o până pe locul 8. E drept că printre ultimele 5 partide, câştigate toate, s-a numărat şi victoria de la Sankt Petersburg, obţinută prin decizia Federaţiei, urmare accidentării portarului de o petardă aruncată de fanii lui Zenit. Oricum, în acel moment scorul era 1-0, iar Dinamo domina. Faptul că acum se vorbeşte de eventuala sa angajare la Chelsea nu e deloc întâmplător, cu atât mai mult cu cât „Bursucul” a avut acolo o prezenţă notabilă, fiind de altfel şi singurul român care a avut o carieră excepţională în Anglia. Iar dacă o duce pe Dinamo în Champions' League (că de Europa League o mai despart doar două puncte, deci treaba e ca şi rezolvată) atunci cred că pentru Petrescu urmează o carieră formidabilă, pe deplin meritată, începând cu Chelsea sau cu o alta, dar categoric dintre echipele mari. Categoric, „Bursucul” este un erou. Tot la „eroi”, dar negativi, ori mai degrabă la „erori” se încadrează neamţul care a făcut ţăndări un meci din Bundesliga, Dortmund – Wolfsburg, scor 2-3. A dat mai întâi penalty (plus eliminare!) pentru un „henţ” la care mingea îl lovise pe fundaş în ambii genunchi, ni