Alegerile parlamentare din acest an au o formă de deja-vu. Parcă am fi în Duminica Orbului, în 20 mai 1990, când FSN a câștigat detașat alegerile, cu circa două treimi din voturi, mult înaintea partidelor istorice, PNȚCD și PNL. Și tot ca în 1990, un factor important în economia campaniei și precampaniei electorale a fost televiziunea. Atunci TVR, acum Antena 3 și RTV, au făcut „jocurile”.

Sigur, au trecut 22 de ani, vremurile s-au schimbat, comparația poate merge doar până la un punct, dar similitudinile există. Și atunci, și acum, populația a venit cu un vot negativ, de sancționare. Atunci, atacați au fost liderii partidelor istorice, prezidențiabilii Ion Rațiu și Radu Câmpeanu, a căror principală vină a fost că „n-au mâncat salam cu soia” și că „vor să dea pământul înapoi chiaburilor”. Acum, sancțiunea a venit pe fondul guvernării austere a lui Boc, atât în parteneriat cu PSD, timp de un an, cât și în ceilalți doi ani care au urmat. A contribuit, desigur, și aroganța sau gafele unor lideri ai PD-L, sancționate prompt, chiar exagerat de cele două televiziuni la care am făcut referire.

Sper ca viitorul să nu ne ducă în continuare spre similitudini între cele două guvernări. Asta pentru că după 1990, războiul între „palate” a făcut ca FSN să se rupă în două, ca premierul Roman să fie debarcat printr-un alt mijloc „democratic” patentat de Ion Iliescu, mineriada, iar România să intre într-o zonă gri a dezvoltării sale, cu inflație galopantă, cu șomaj masiv, parțial mascat de pensionări anticipate ale unor categorii socio-profesionale. Iar votul din 1996 (la alegerile din 1992 încă a funcționat manipularea cu televizorul) a fost iarăși unul de sancțiune, dar în sens invers.

Acum, USL are o majoritate confortabilă și nicio scuză pentru următorii patru ani. Are votul popular, are o majoritate aleasă conform voinței cetățenilor, așa cum și-a dorit, i