* Ieri a inceput o noua saptamana, noua etapa de viata, dupa un week-end foarte zbuciumat. Dimineata a fost una de trezire din betia electorala; nu-i nimic nou sub soare, au mai fost clipe asemanatoare si in 1990 si in 2000, asadar cam stim la ce sa ne asteptam. Intai de toate, foarte majoritarii, ca sa scape de mahmureala, se vor drege si vor trece in starea de betie a puterii. E dreptul lor, ca asta a vrut poporul, sa fie reprezentat de (un exemplu) Becali. Ceilalti, foarte minoritarii ARD, se vor retrage in munti, ca haiducii de odinioara, asteptand sa vina primavara si sa dea coltul ierbii. Pina atunci se vor bate nitel intre ei si isi vor imparti vina, altceva neavand de impartit, la prima vedere. Va mai trece o perioada de cateva luni, in care se vor renegocia diverse contracte cu statul, iar la nivel local, intelegerile dintre politicieni si fossti politicieni vor ramane valabile. Poporul va fi vesel si se va bucura, dar starea asta va fi scurta, doar pe durata Sarbatorilor; din ianuarie, cand nici macar perdelele nu vor mai mirosi a sarmale, iar singurele urme care vor aminti de belsug vor fi petele de vin rosu de pe covor, va incepe o alta perioada, de trezire, dar va fi cam tirziu. In paralel, toate prostiile pe care le va comite noua Putere (inevitabil, nu poti fi la conducere si sa nu gresesti) vor fi aruncate in circa presedintelui, cu sprijinul neprecupetit al televiziunilor (se stiu care). Va fi, posibil, si ceva panarama in jurul desemnarii noului premier, unii deveniti parlamentari vor fi declarati incompatibili, altii se vor muta cu catel si purcel in alte partide (de la PP-DD la USL, de un exemplu). Nici n-are rost sa ne mai gandim la ce va fi, fiindca, oricand, poate aparea un element mic si surprinzator, Sfarsitul Lumii, de pilda. Ce-o fi o fi, am mai trecut noi prin alegeri si prin guverne si am supravietuit, fiindca soiul rau nu piere. * In ciu