Bătălia pentru parlament şi probabil chiar aceea pentru un nou Guvern Ponta s-a încheiat (aşa cum ne aşteptam) cu victoria decisivă a USL. O nouă bătălie între USL şi Traian Băsescu a început însă duminică seara - probabil ultima şi cea mai importantă: bătălia pentru Constituţie.

În seara zilei de 9 decembrie, când re­zul­ta­te­le exit-poll-urilor prevesteau că USL va avea între 55 şi 58%, ARD în jur de 18%, iar PP-DD - aproximativ 13%, un Victor Ponta re­la­tiv sobru a anunţat că va începe negocieri cu UDMR (care, pentru prima oară, din 1990, s-a aflat la limita intrării în parlament). Cam cu trei sferturi de oră înaintea închiderii ur­nelor, Traian Băsescu transmisese un mesaj pe Facebook, îndemnându-i pe maghiari să ia­să la vot. (Exista, într-adevăr, posibilitatea ca, din pricina participării reduse, UDMR să rateze intrarea în parlament.) Nu poţi să nu vezi o legătură între cele două evenimente. In­tenţia lui Ponta de a negocia cu un partid despre care afirmase răspicat în trecutul apro­piat că trebuie să rămână în opoziţie, dacă USL are majoritatea, se poate privi ca o în­cer­care de a bloca orice efort al lui Traian Bă­sescu de a atrage UDMR într-o coaliţie anti-USL, dându-i un sprijin să intre în par­la­ment. Pe de altă parte, Ponta a vorbit despre nevoia de a crea o „majoritate cons­titu­ţio­nală", adică una care, în parlament, să aibă două treimi din totalul voturilor, putând ast­fel propune amendarea Constituţiei. Cum pa­re clar deja că USL singur nu va avea o ase­menea majoritate, negocierile cu UDMR pot fi esenţiale.

Se pune însă întrebarea: de ce s-a grăbit Pon­ta atât de mult, ba chiar, pentru a-şi susţine intrarea în aceste negocieri, a afirmat că are mandatul USL? În fapt, a negocia cu UDMR înseamnă a oferi concesii, dar şi posturi gu­vernamentale - ceea ce ar putea să-i supere pe aliaţii din USL. Dar şi invers: de ce a dorit preşedinte