Dupa 20 de ani in cele doua Romanii.
Valonii in stinga, flamanzii in dreapta. Si noi, belgienii, unde stam?
In 1990, Romania lui Ion Iliescu batea la scor Romania lui Ion Ratiu.
Cu marturii culese din ianuarie si pina in 20 mai, duminica orbului, Laurentiu Calciu si producatorul scotian Rupert Wolfe-Murray, pe vremea aceea jurnalist si corespondent de presa in Romania, pun fata in fata in documentarul “Dupa revolutie”, fara comentarii, disputele privind viitorul Romaniei post-decembriste. Fara bautura, striga muncitorii adusi in piata sa protesteze impotriva taranistilor si burghezilor care vor sa ia tara. Cu un Dan Iosif de partea celor oropsiti, cu cei abia iesiti din dictatura dar care vor un partid unic, cu limbile impleticite de alcool ieftin, romanii isi cereau tara inapoi.
Fie, sa existe si opozitie, ca altfel e iar dictarura, dar nu opozitia celor care au fugit de greu la lichior si mincaruri fine lasind o tara intreaga la 200 de grame de salam, ci o opozitie de-a noastra.
In 2004, Romania lui Traian Basescu invingea la limita Romania lui Adrian Nastase. Intre cele doua momente, alte doua Romanii isi disputau puterea. In 1996, cind cea a lui Emil Constantinescu o cucerea pe cea a unui Iliescu obosit si in 2000, cind dupa o pauza de patru ani, fostul prim-secretar de partid al PCR revine in fruntea unei Romanii( care?) cu ajutorul celor care l-au invins pe fostul profesor de geologie( securistii, asa cum Emil Constantinescu a recunoscut).
Presarate sau nu cu alcool, ieftin sau poate din ce in ce mai bun, cele doua Romanii au ajuns in 2012. Nu mai sint insa aceleasi Romanii. Nu mai sint doua de fapt. S-au amestecat. Fie a iesit o singura Romanie, melanj a tot ce inseamna cei 50 de ani de comunism plus 20 de ani de tranzitie, fie sint multe, multe Romanii. Una ar fi cea pe care o propune Vlad Mixich aici. Ii raspund. Poate ca i
