Jurnalistul Ion Cristoiu-Foto : evz.ro După cum mărturiseam în direct, duminică seara, la B1 TV, n-am acordat scrutinului, pe parcursul zilei, nici măcar o tresărire. La prînz, am mers la Secţia din Piaţa Amzei. Mai mult decît la alte alegeri, am remarcat vîrsta înaintată a alegătorilor. Adăugată vremii proaste, imaginea bătrînilor mergînd spre vot sau venind de la vot în cîrje, sprijinindu-se unul de altul, mi-au întărit credinţa în scorul zdrobitor al USL. Pensionarii, cei mai conştiincioşi alegători postdecembrişti şi, în ultimul timp, singurii cetăţeni interesaţi de politică în Moldo-Valahia, îşi spuneau din nou cuvîntul în rezultatul scrutinului. Tinerii, maturii activi, angajaţi la privat, şezuseră casă, convinşi că "politica e o curvă“, manifestîndu-se pe blogguri sau pe reţelele sociale.
Am votat împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu şi a lui Ludovic Orban. Din simplul motiv că se înfăţişaseră publicitaţi de Andrei Chiliman, primarul care a reuşit să transforme, cu cheltuieli înspăimîntătoare, Piaţa Amzei într-un deşert de beton stalinist. Ca şi la locale, unde am votat împotriva lui Andrei Chiliman, mi-am dat seama că votul meu nu contează.
Ştiind că victoria USL va fi zdrobitoare, am urmărit în direct la B1 TV flecărelile politicienilor după exit-poll-uri cu o plictiseală absolută. M-am mai înviorat la sceneta penibilă pusă la cale de Andrei Chiliman prin scoaterea în priveală, asemenea unui proprietar vitele la iarmaroc, a parlamentarilor săi, în frunte cu Titus Corlăţean, venit la transmisia TV îmbrăcat de parcă tocmai atunci tăiase porcul.
Aş fi considerat seara de 9 decembrie 2012 (cea de a noua seară din decembrie 1989 în care trăiesc anunţarea rezultatelor în postura de gazetar) drept cea mai bleagă dintre serile postdecembriste, dacă, în discursul de la Tîrgu-Jiu, ţinut de Victor Ponta într-o scenetă de Cămin Cultural de pe vremea c
