Desi multi sperau ca gogoasa sa se dezumfle, scorul PP-DD era previzibil.
In acest moment, partidul lui Dan Diaconescu este a doua forta a Opozitiei la foarte mica distanta de ARD. Si daca alianta de dreapta se va dezintegra si va incepe o noua migratie catre Putere, este posibil ca PP-DD sa devina, teoretic, principul jucator al Opozitiei.
Adica un partid alcatuit in cea mai mare parte din indezirabilii altor forte politice, din impostori si escroci, un partid fara program, fara doctrina si care promoveaza niste promisuni atat de fanteziste incat te intrebi daca nu cumva Dan Diaconescu nu a incercat, cu umor negru, sa testeze cu ele nivelul de prostie din electorat.
Pentru ca a crede ca vei primi nu stiu cate zeci de mii de euro in mana si ca vei fi iertat de datoriile de la banci inseamna prostie distilata.
Si da, din pacate, o parte din electorat de aceasta boala sufera. Sunt oameni care-si doresc cu disperare sa fie mintiti, care cred orice ineptie cu conditia sa sune bine si sa-i faca sa viseze frumos.
Este in egala masura un electorat frustrat si revansard care tanjeste dupa un discurs justitiar, electoratul orfan al lui Corneliu Vadim Tudor, un electorat care de-abia astepta un nou tatuc care sa le alimenteze sperante desarte si sa le panseze frustrari sufocante.
Este un electorat care dupa prabusirea tribunului a devenit electoratul marginal al PSD, de unde Dan Diaconescu s-a alimentat copios. Acesti oameni au crezut si sceneta privatizarii Oltchim, au mancat gogosi din gogoseria poporului si si-au spalat nu numai masinile, ci si creierii la spalatoriile poporului.
Pentru ei profilul moral al unor candidati precum Monica Ridzi sau paradoxul lu' domnu' Dan care plange de mila saracilor din Rolls Royce nu conteaza. Mai ales in perioadele de criza, in perioade grele, resimtite in
