Atunci cand un sportiv isi surclaseaza categoric adversarul, se cheama ca a repurtat o victorie mica, fara istoric.
Acest lucru s-a intamplat ca efect in competitia electorala legislativa recent incheiata. Sigur, invingatorul trebuie felicitat conform legii nescrise a fair play-ului, iar trofeul este consemnat in analele statistice.
Insa meritele sale scad in stralucire din cauza neputintei si/sau slabei evolutii a celui cu care s-a intrecut. Totusi, Cezarului trebuie sa i se dea ceea ce i se cuvine, desi lupta a fost inegala.
Infrangerea zdrobitoare administrata de USL fostului ARD, la o diferenta ce nu mai lasa loc contestarilor, devenise de vreme buna o probabilitate majora. Doar timpul mai conta in ecuatie.
Radiografia unor etape
Unde a gresit ARD? A mers total si neconditionat pe mana tatucului de la Cotroceni. De fapt, si-a insusit o subordonare oarba, fara echivoc, unui lider bataios (sau bataus) gratie caruia a detinut puterea politica. Precum in fotbal. Nu se schimba antrenorul si echipa dupa succese legate intr-o lunga serie. Reteta a functionat. Dar nu a fost actualizata periodic.
Nici macar atunci cand PDL a fost surprins de protestele de strada ale inceputului de an, de rezultatul "localelor" din iunie si apoi de suspendarea sefului sau, fostul partid de guvernamant n-a catadicsit sa mute inspirat si cu istetime pe tabla politica. Varianta MRU s-a dovedit un petec prost lipit unei anvelope deja uzate.
Aliatii chemati pentru inchegarea unei replici la USL au fost doar de circumstanta si la numar. Forta Civica, aripa taranista Pavelescu etc. au venit ca un colac de salvare din plumb aruncat in crestetul viitorului inecat. "Acareturile" aciuate sub flamurile Neamtu, Papahagi, Ungureanu nu au reusit decat sa deterioreze si mai mult imaginea PDL cu un photoshop intreprins de un
