Nu incape indoiala ca Victor Ponta uluia duminica seara telespectatorii, cand anunta ca pe o mare izbanda faptul ca a discutat cu Kelemen Hunor o eventuala colaborare a UDMR la guvernarea USL.
Sa fim intelesi. Asemenea victorii au repurtat aproape toti guvernantii de pana acum, dar ei n-au fost pe pozitia avantajului zdrobitor al USL. Ei aveau nevoie de UDMR ca de oxigen, ca sa guverneze cu o majoritate cat de cat.
Cu acest prilej, istoria a aratat ca UDMR nu misca un deget degeaba. UDMR isi cunoaste interesele, stie sa negocieze cu tact si cu rabdare, te monitorizeaza atent si, in momentul cand te-a prins la inghesuiala, ti-o spune verde in fata: daca vrei bine, daca nu, adio si ma duc la "ailalti". Te las fleasca.
Din capul locului, trebuie sa spun ca sunt departe de a nutri resentimente fata de acest partid. Nici nu poti invinui o formatiune care-si apara interesele sale. Ponta nu si le apara pe ale lui? Antonescu nu se zbate ca pestele pe uscat ca sa ajunga presedinte? Iliescu nu chema minierii ca sa-l salveze de la naufragiu? Ce face UDMR mi se pare un fleac pe langa ce fac multi altii.
Mai trebuie sa recunoastem totodata ca, in general, politicienii acestui partid se arata consecventi, activi, luptatori pentru interesul membrilor pe care ii reprezinta si sunt dotati cu acea inteligenta care te indeamna sa nu te repezi - hop - ca fata mare la maritis, atunci cand lucrurile sunt delicate si trebuie negociate.
Nici nu i-am auzit aruncand invective impotriva adversarilor sau exprimandu-se in limbajul de maidan al multor altor politicieni, pe la show-urile TV. Macar formal, se comporta ca niste domni.
Iar daca, la fiecare guvernare s-au rugat altii de ei sa vina - asa cum incearca acum Ponta - in loc sa se roage ei de altii ca sa-i primeasca, asta nu e vina lor.
Vina e a celor care,
