Vacanța de iarnă, care marca trecerea în noul an 2012, anunța parcă prin liniștea și frumusețea ei un an plin de evenimente și spectacole născute din muncă și dorință, în lumina colorată a reflectoarelor, dincolo de nuanța caldă de neon albastru a firmei luminoase de pe frontispiciu pe care scrie mare „Teatrul Jean Bart”. După zilele libere, cu miros de ger si scorțișoară, deasupra emoției potolită cu bere rece a revederii prietenilor dragi împrăștiați care-încotro prin alte orașe, noul an aducea pentru echipa ,,Jean Bart” o nouă serie de provocări artistice îndesate de Moș un pic mai la fundul sacului său.
Înainte de sărbători, prima etapă de lucru a piesei de teatru pentru copii și oameni mari ,,Ivan Turbincă” fusese depășită. Un ,,șnur” reușit (așa cum obișnuiesc oamenii de teatru să numească o repetiție cap-coadă, fără opriri, cu toate scenele componente legate cursiv) adeverea premoniția tuturor. Aceea că spectacolul va fi o reușită. Și așa a și fost. Montarea, o adaptare a celebrei povești de Ion Creangă, a însemnat pentru echipă o cunoaștere a limitelor oboselii fizice, dar a fost și un adevărat atelier de creație, un workshop cât se poate de folositor și interesant în cunoașterea și însușirea elementelor artei actorului de animație. Cine putea să creadă că orice păpușă are personalitatea ei? Că mișcările, uneori exagerate ale capului acesteia compensează chipul imobil? Că ea, spre deosebire de actorul dramatic, poate face orice pe scenă? Chiar să și plutească! Cine și-ar fi imaginat că o simplă pălărie mânuită de un păpușar priceput poate depăna o poveste? Regizorul Ciprian Huţanu, profesor universitar doctor, angajat al Universității de Arte „George Enescu” din Iași, a mărturisit: ,,Este un proiect care îmi dă speranţa că va reprezenta o reuşită pentru Teatrul „Jean Bart” din Tulcea, actorii cu care lucrez, tineri, deschişi provocărilor scen
