Am fost totdeauna partizanul teoriei potrivit careia alegerile nu pot fi castigate de opozitie ci doar pot fi pierdute de guvern. De asemenea, am crezut constant ca o democratie nu poate fi puternica decat daca beneficiaza de o opozitie puternica. Consecvent cu aceste convingeri voi spune ca in alegerile parlamentare din 9 decembrie remarcabile cu adevarat sunt infrangerea PDL (deghizat ca ARD) si lovitura teribila primita de democratia romaneasca in siajul acestei infrangeri. Ambele trebuie trecute in contul regimului neo-cezarist basescian.
Victoria ecrazanta a USL nu face decat sa masoare dimensiunea falimentului guvernarii autoritar-populiste pe care a inspirat-o si dirijat-o cu mana de fier Presedintele-jucator. PDL nu ar fi fost nimic din ceea ce a fost dupa schimbarea sa la fata din 2004 si pana in 2012, fara locomotiva numita Traian Basescu. Nedesprinzandu-se de aceasta locomotiva in momentul in care viteza imprimata de ea a devenit prea mare, PDL cunoaste catastrofa unei deraieri previzibile, odata cu ea.
Prabusirea PDL lasa, insa, USL fara o opozitie pe care sa se poata sprijini si care sa o fereasca de propriile derapaje in anii care vin. Prin aceasta Traian Basescu se face vinovat, o data in plus, de subminarea democratiei romanesti post-comuniste.
Obligat sa evolueze in absenta presiunii coagulante a unei opozitii vigilente si potente USL va avea de infruntat patru pericole.
In primul rand este vorba despre amenintarea luptei de gherila pe care o vor duce trupele de partizani lasate in spatele frontului de catre PDL in retragerea sa precipitata. O opozitie prea slaba apeleaza la forme de lupta neconventionale si actioneaza irational. Or, istoria a aratat ca, in confruntarea militara reala, impotriva gherilelor fanatizate este aproape imposibil de castigat. Lucrurile nu difera in confruntarea politica. Ramane de vazut cati dintre
