Motto:”Cu piedica puştii trasăŞade o vânătoreasăTremurând cu tot cu casăFiindc-aflase dintr-o carteFiindc-aflase dintr-o carteÎntr-o nu ştiu care searăÎntr-o nu ştiu care varăÎntr-un nu ştiu care satSub un nu ştiu care patMititel cât un cercelStă pitit un şoricel…”
E nevoie de echilibru politic? Ce facem cu ideologia echilibrului politic?
Răspund tezist, încă de la început; trebuie să nu ne mai cramponăm de teoria majorităților fragile. Este interesantă ca ideologie a societății civile, am crezut și eu că e bună, dar am observat în practică faptul că nu prea funcționează.
Am fost victimele iluziei echilibrului politic, care cică s-ar traduce în mai multă democrație sau în control al puterii. Poate în teorie, în practică însă nu a fost niciodată așa. Într-o democrație ca a noastră, coalițiile s-au destrămat mai mereu și dezechilibrul a folosit însă la altceva: la fabricarea unor majorități artificiale și la consacrarea unor făcători de consens, a unor șmecheri ai politicii - combinatorii. Acești combinatori au făcut și au desfăcut majorități mutând trupe de colo colo și adunând oaste de strânsură prin migrație politică pentru a satisface interese de moment, dar nu mari proiecte politice. Odată cu majoritatea asta mare, USL ar putea să-și scoată la pensie o generație de supraviețuitori.
Indiferent de procentul de la vot, la noi a funcționat doar regula „învingătorul ia totul”. Indiferent cine a câștigat nu a reușit să împartă resursele de putere.
Ce a rezultat din echilibrul politic fragil am văzut în ultimele două mandate ale Parlamentului. A fost fabricată de fiecare dată o majoritate artificială în Parlament prin mecanismul soluției imorale. Tăriceanu a condus cu 22% peste doi ani și jumătate, dar nu a avut curajul să oficializeze o alianță cu acte între PSD și PNL. De pe urma acestei alianțe au câștigat anumiți pesediști și județele spre c
