Domnul Dan nu există. Este doar o iluzie creată la televizor, la ore când oamenii sănătoşi la cap se odihnesc. Ca orice iluzie trebuia să poarte un nume, astfel că pe ecrane a apărut simplu, Dan Senzaţionescu.

Telespectatorii de la miezul nopţii sunt o specie rară pe planetă, dar numeroasă în patria lui Dracula. Asemeni liliecilor-vampir de cavernă, îşi iau zborul spre telecomandă doar când luna ajuge în crucea bolţii şi lupii urlă la ea a foame. În întuneric le luminează existenţa doar ecranul televizorului şi ei îşi hrănesc neputinţa de a fi oameni obişnuiţi peste zi, din dramele şi mizeria altora. Sug cu nesaţ sînge şi venin, farmece şi curve la bară, criminali şi psihopaţi scăpaţi de la ospiciu, iar deasupra întregului ghiveci servit la liber, tronează marele bucătar ştirb. Domnul Dan a pornit de la nimic şi acum are în spate o armată de zombi. Hrăniţi noaptea cu scursoare umană, aceşti inadaptaţi la democraţie îşi târăsc din greu existenţa peste zi. Supăraţi pe viaţă, păcăliţi de soartă şi de semeni, armata Domnului Dan a sporit la număr şi se face acum auzită în Parlament. Specia de la miezul nopţii s-a delimitat politic. Ei sunt Poporul ales al Domnului Dan, care le aduce seară de seară circoteca în case şi le dă legile pe care ei le urmează. Când Domnul Dan face câte o minune şi se pogoară din ecrane în mijlocul supuşilor săi, nimeni nu poate contesta faptul că a răsărit soarele, deci scandările sunt fireşti: „Domnul Dan, te iubim, că ca tine nu găsim!"

Aleşii speciei de la miezul nopţii vor făuri legi. Evoluţia înregistrează sub ochii noştri un senzaţional salt înapoi. Saltimbancii, vrăjitoarele şi lăutarii care erau pe sticlă doar modelele lor, vor deveni acum modele ale autorităţii publice. Democraţia ne-a mai dat o ţeapă, dar... senzaţional! Şi ei au primit o ţeapă. Votându-şi modelele care le hrăneau noaptea iluziile, nu vor deveni mai deştep