De ce oare, se întreabă mai toată lumea, la o asemenea majoritate confortabilă a Uniunii Social Liberale, (încă) premierul Victor Ponta a lansat petarda cooptării, nu ştie nimeni în ce manieră, a Uniunii Democrate a Maghiarilor din România în majoritatea parlamentară alături de Uniunea Social Liberală. Aceasta, chiar cu riscul reacţiei absolut previzibile, de altfel, a antieuropeanului coleg de coaliţie Crin Antonescu, care s-a manifestat aşa cum am văzut cu toţii. Şi precum el, mai mulţi dintre apropiaţii lui.
Deşi ar sta suficient de bine în picioare, argumentul lui Victor Ponta privind necesitatea unei majorităţi de două treimi în noul Legislativ, necesară modificării, fără mari dureri de cap, a Constituţiei în termenii anunţaţi încă din campania electorală pentru parlamentare, motivul ascuns al actualului premier este cu totul altul.
Şi acesta se numeşte trădare. Căci experienţa parlamentară a ultimilor 22 de ani a demonstrat că o majoritate se poate nărui într-o noapte, dacă numărul parlamentarilor nemulţumiţi de diverse chestiuni creşte suficient de mult. Iar exemplul oamenilor din Uniunea Naţională pentru Progresul României este concludent în istoria ultimilor patru ani, chiar dacă, acum, Partidul Social Democrat doreşte să-i înregimenteze sub culoarea roşie pe cei care, acum trei ani, trădau social-democraţia fără să clipească.
Şi ar mai fi un motiv: însuşi Crin Antonescu, despre care nu are nimeni certitudinea că va mai fi în stare să conducă mult timp Partidul Naţional Liberal. Dacă nu va fi înlăturat printr-un puci, va obosi definitiv şi va fi lăsat să hiberneze mulţi ani de-acum încolo. Şi atunci, majoritatea confortabilă de acum va avea, poate, nevoie, de cele cinci procente sigure ale maghiarilor. Şi nu doar să modifice Constituţia, ci chiar să rămână la guvernare.
De ce oare, se întreabă mai toată lumea, la o asemenea majo
