USL va fi obligat să-şi dea măsura, să guverneze şi, de ce nu?, să-şi rupă gâtul singur. Aşa cum şi l-a rupt şi PDL.

Când stânga câştigă, o face zdrobitor - 1990, 1992, 2000 stau mărturie. Acestor victorii li s-a mai adăugat cea fără drept de apel din 2012. Când dreapta ajunge la putere, o face însă la limită, doar în co­aliţii fragile, cărând în spate soluţii imorale sau tra­seişti cumpăraţi la bucată. Harta s-a înroşit iarăşi com­plet, exact ca atunci când FSN cotropea ţara abia ie­şită din comunism. Sin­gu­rele pete de culoare sunt ju­deţele ungureşti, deşi nici UDMR nu se mai simte ca pe vremuri, fiind pentru pri­ma oară când s-a apropiat periculos de pragul de 5%. E o realitate care ar trebui să dea de gândit tuturor celor care se re­vendică de dreapta, mai ales că vremurile care se anunţă nu sunt dintre cele mai fericite. Din toate punctele de vedere: eco­nomic, democratic, stat de drept, justiţie, europenism şi valorile lui.

USL a cucerit o putere pe­ri­cu­loa­să şi prin dimensiuni, şi prin ca­litatea oamenilor care o vor exercita. Ce va face cu ea? Este o întrebare la care nici măcar votanţii USL nu cunosc răspunsul, pentru că nici nu şi-au pus-o, votul fiind emi­na­mente negativ. Cei care îl intuiesc, care judecă din perspectiva istoriei mai recente sau mai îndepărtate, grup minoritar, de­parte chiar şi de cele 16 procente obţinute de ARD, sunt terifiaţi de ideea reîn­toar­cerii într-un trecut pe care îl credeau în­gropat pentru totdeauna, odată cu in­tra­rea în Uniunea Europeană. Nu-i aşa. Ale­gerile din 2012 l-au dezgropat şi l-au pus să umble. Plin de vitalitate, mai pervers, mai uns cu toate alifiile, mai ticăloşit şi mai plin de obrăznicie decât în perioada „romantică“ a începutului de drum.

Aşadar, USL a obţinut 60% din votul po­pu­lar, a câştigat absolut toate mandatele din 25 de judeţe, închizând peste jumătate din­tre colegii