În afara orei de sport care există pe săptămână, profesorii de educaţie fizică pot să mai ia în considerare patru sau cinci ore în care să construiască în şcoală echipe de volei, baschet, handbal, iar aceste ore vor fi plătite în măsura în care ei fac aceste lucruri. „Dacă punem aceste ore numai în învăţământul obligatoriu, numai în trunchiul comun, o să ne trezim ca şi până acum că 20% dintre copii sunt scutiţi sau că orele de sport se transformă în cursuri de dirigenţie sau de alte discipline. Pe această direcţie, am cerut Rectorului Universităţii de Educaţie Fizică şi Sport să încercăm să construim din Fondul Social European programe de for­- mare a profesorilor de sport în sensul acesta, în care să dezvolte pe diferite sporturi în şcoli“, sus­ţine Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei.

Implementarea programului la Arad întâmpină însă două probleme, în acest moment: lipsa sălilor de sport în toate unităţile de învăţământ şi motivarea dascălilor. „Există posibilitatea ca profesorul de edu­caţie fizică să facă «ansambluri» sportive. Aceste ramuri de sport se încadrează într-o competiţie care face parte dintr-un campionat al liceelor. Competiţiile corespund olimpiadelor şcolare de la oricare altă disciplină predată în şcoală. Problema o constituie însă faptul că la nivelul municipiului nostru nu toate unităţile de învăţământ dispun de săli de sport, iar profesorii nu sunt motivaţi în nici un fel. Cei care vin, o fac din timpul lor liber. Voluntariatul nu ar trebui însă să devină o regulă“, susţine profesoara Maria Buruc, lide­rul Sindicatului Liber din Învăţământ Arad.

Numărul orelor de educaţie fizică şi sport care se fac în şcolile din România este cu mult mai mic decât în aproape toate celelalte ţări europene. „Este foarte important ca aceste ansambluri sportive să existe în cât mai multe şcoli din Arad. Este de preferat ca părinţii să îşi şti