Terenul înclinat din Bihor a devenit celebru, fiind considerat un exemplu de risipire a banilor publici. Subiectul e ca la Radio Erevan, adevărul fiind surprinzător
Acesta e un trucaj pe site-urile de poze amuzante. Dar toți au crezut că acesta e dealul din Finiș.
Toată lumea a auzit de „terenul înclinat” din Bihor, pe care joci fotbal de la deal la vale. E deja intrat în mitologie, pe You Tube îl găseşti gata trasat, cu râsete ca fond sonor. Elenei Udrea i s-a lipit pe frunte această investiţie, pomenită ca exemplu de cum se aruncă banii în România. Şi totuşi, povestea adevărată e atât de departe de legendă încât absurdul situaţiei te face să râzi cu lacrimi.
Nimeni nu ştie că investiţia de la Finiş a fost aprobată în august 2008, în timpul Guvernului Tăriceanu (PNL-UDMR, cu susţinere parlamentară PSD). PDL era în opoziţie. O comisie cu directori din şapte ministere au aprobat proiectul, declarându-l eligibil cu 71,23 puncte. „Imediat l-am făcut, în iunie am ieşit primar şi în august am primit aprobarea”, îşi aminteşte primarul Ioan Man. Era apogeul „boom”-ului economic, când miniştrii spuneau că n-au timp să cheltuie banii din cauza birocraţiei. Niciun înalt demnitar n-a fost scandalizat că terenul era în pantă.
Primar PSD cu premier liberal
Al doilea paradox: primarul era atunci la PNG, iar în scurt timp a trecut la PSD, unde este şi-acum. În 2008, ministrul Dezvoltării era Laszlo Borbely, şi nu Elena Udrea. Peste câteva luni, în 2009, PSD a guverna împreună cu PDL. Dar nici nu conta, pentru că apare al treilea paradox: investiţiile de dezvoltare rurală erau finanţate direct de Cancelaria prim-ministrului. În 2009, acestea au fost preluate de Secretariatul General al Guvernului.
„Mi-a plăcut fotbalul, Finiş avea echipă în liga a 5-a, şi am vrut un teren modern, cu tribună, ca după aia să promoveze. M-am gândit că şi sătenii o
