O anumita tendinta politica si ideologica in Romania contemporana e rezumata perfect in titlul cartii lui Cristian Ghinea: Eu votez DNA. E o carte de interviuri cu diversi eroi anticoruptie: Daniel Morar, Lucian Papici, Calin Nistor (DNA), Horia Georgescu (ANI), Cristi Danilet (CSM) si Laura Stefan (expert anticoruptie). Cu Daniel Morar a mai scos recent si Dan Tapalaga o carte-interviu. Ce inseamna anticoruptie la nivel public si intelectual? In cazul lui Ghinea sau Sorin Ionita sau Laura Stefan sau Tapalaga, institutiile-cheie de cercetare a coruptiei nu pot exista decit sustinute de presedinte si intr-o perpetua lupta cu PSD sau, mai nou, cu USL. Sustin PDL asa mai in scirba, dar pentru o cauza complet nobila: anticoruptia. Nu cred ca e cetatean simplu din tara asta care sa spuna ca nu vrea atac serios la coruptia mare. Un justitiar singuratic, un procuror nebun care se ia cu puterea de piept poate placea la fel de mult pe cit plac un jurnalist, un scriitor sau un star rock in aceeasi situatie. Insa la Ghinea et comp. starea anticoruptie a trecut de foarte mult timp de etapa Hollywood. Acum e un amestec profitabil de morga superioara europeana cu o teava sigura de fonduri europene sau guvernamentale. De ce merita totusi citite interviurile? Pentru ca arata, voluntar sau involuntar, vicierea anticoruptiei cu un anumit tip de propaganda, una care ne-a facut pe multi eurosceptici peste noapte dupa scandalurile de anul asta. La inceput, Ghinea pare sa fie logic: mie-mi plac aceste institutii DNA sau ANI, au avut rezultate si nu vreau sa se piarda. OK. Apoi continua: au vrut sa-l suspende pe Traian Basescu si am iesit in strada ca sa apar institutiile. Asa a aparut sloganul "eu votez DNA", o gaselnita care arata ce frumos si apolitic poti sa lucrezi politic. Tot cu stindardul apolitic era aparat si un sustinator altfel foarte politic al presedintelui, Patapievici. Cind