Spațiul Schengen nu înseamnă doar călătorii mai ușoare și mai rapide pentru cetățenii români, ci poate fi o tăiere importantă de costuri pentru companiile cu transport transfrontalier.

Tema intrării României în spațiul Schengen a revenit pe tapet odată cu reuniunea Consiliului Justiție și Afaceri Interne de la Bruxelles. Aderarea la Schengen a fost (și este) o problemă spinoasă pentru România, iar 2012 ar fi trebuit să fie „anul decisiv“ pentru stabilirea unei date. Din păcate, opoziția Olandei a amânat luarea unei decizii clare pentru România și Bulgaria, iar instabilitatea politică internă a lăsat în plan secund eforturile diplomatice pentru Schengen.

Până la urmă, care este miza reală a intrării în Schengen? Lăsând la o parte câștigul politic și lupta dintre principalele partide din țara noastră, viza Schengen are și avantaje economice directe, nu doar de orgoliu național.

Spațiul Schengen înseamnă o zonă geografică bine delimitată, care are, obligatoriu, granițe foarte bine securizate. Cum România este punct de intrare în Uniunea Europeană și, eventual, în spațiul Schengen, este necesar ca frontiera de „exterior“ să fie foarte bine închisă și păzită. Securizare la care se lucrează din 2004, când s-a semnat, prin atribuire directă, contractul cu concernul franco-german EADS, în valoare de peste 600 milioane euro.

Întreaga afacere de securizare a frontierelor este estimată la peste 1,2 miliarde euro, bani primiți în cea mai mare parte de la UE, iar contractele merg în continuare pentru mentenanță, echipamente etc. În orice caz, toate facilitățile cerute de standardele Schengen erau realizate și operaționale din decembrie 2010. Iar România ar fi trebuit să fie primită anul următor.

Din păcate, aderarea nu s-a mai întâmplat conform planului inițial. Cel mai mare opozant a fost Olanda, care și-a justificat