Unii i-au zis tupeu, alţii obrăznicie sfruntată, am mai auzit: neruşinare absolută, cinism, sfidare, toate astea pentru a evalua anunţata apariţie a Elenei Udrea marţi seară, la Realitatea. Termenul propriu, cel puţin din punctul meu de vedere, este cel de curaj. Un curaj pe care nu l-au avut bărbaţii politici din vîrful PDL cu excepţia lui Cristian Preda care duminică seara, imediat după anunţarea catastrofei electorale a arediştilor, s-a dus tot la Realitatea.

În timpul campaniei electorale Elena Udrea a locuit la Roman, flotant, e adevărat, de ochii lumii, admit, dar a stat acolo. O altă probă de curaj: la Roman şi în comunele din jur Elena Udrea s-a întîlnit cu localnicii, cu unii s-a şi certat, a auzit şi huiduieli, nu numai aplauzele pedeliştilor din oraş. E adevărat că prestaţia ei electorală a avut loc în regia atentă a lui Pinalty şi că, în ciuda eforturilor lui şi a oficialităţilor locale, Elena Udrea a ieşit pe locul doi. Dar ea, cel puţin, şi-a jucat cartea cu convingere. N-a putut mai mult, însă asta nu din cauză că i-ar fi lipsit curajul. Un curaj de care avea nevoie, după toate cîte le-a făcut şi, se pare, comis ca ministru. Un curaj de care va avea nevoie dacă procurorii de la DNA îi vor lua la cercetat activitatea de ministreasă. Ăsta e însă alt subiect.

Deocamdată constat că TRU, purtătorul de cuvînt, a amuţit după alegeri, că Boureanu, care în campanie îşi purta frizura de la toate televiziunile, are altceva de făcut, că Blaga n-a mai călcat nici el prin vreun platou tv, mulţumindu-se să dea cîte o declaraţie, în timp ce Udrea şi-a făcut curaj şi s-a dus. Chiar dacă nu-mi place persoana, în cronica acestor zile marcată de atîtea abandonuri, e de menţionat ce-a făcut ea.

PS Era să-l nedreptăţesc pe Costică (sic) Canacheu pe care l-am văzut la RTV. Nu l-am pus la socoteală pe ţărănistul Pavelescu care a apărut şi el la RTV şi nic