In ziua de 12 decembrie 1896, italianul Guglielmo Marconi, un tinerel de numai 21 de ani, facea la Londra demonstratia publica a ciudatului sau aparat, cu care putea transmite semnale la distanta, fara fir.

Experimentul parea modest, atat de modest, incat presa vremii nu s-a sfiit sa comenteze ca totul este un simplu truc, cu atat mai mult cu cat inaintasii acestui Marconi facusera si ei descoperiri notabile in domeniu, fara sa fi impresionat publicul cu vreun rezultat spectaculos.

Drumul gloriei

Dar nu era truc. Marconi si-a continuat experimentarile, sustinut de mama sa, iar in anul urmator a reusit sa transmita semnale de cod pe o distanta de 6 km, peste campia Salisbury de langa Londra.

La 13 mai 1987, transmitea pentru prima oara fara fir un semnal peste canalul Bristol, pe o distanta tot de 6 km. La 27 martie 1899, efectua prima transmisie peste Canalul Manecii, de la Wimereux (Franta), la Foreland (Anglia).

Radioul propriu-zis nu era inca inventat, dar principiul functiona deja. La 8 noiembrie din acelasi an, vasul Sf. Pavel era prima nava din lume care comunica din larg prin semnale cu portul american de care se apropia. Se gasea la 66 de mile marine distanta.

Inventia progresa cu pasi gigantici. La 17 decembrie 1902, Marconi a reusit sa transmita primul semnal radio peste Atlantic, spre uimirea presei, a autoritatilor si in admiratia putinilor cunoscatori.

Dar adevarata glorie a cunoscut-o Marconi in ziua de 18 ianuarie 1903, cand a pus aparatul sau la dispozitia presedintelui Statelor Unite, Theodore Roosvelt, ca sa-i transmita mesajul de felicitare regelui Eduard al VII-lea al Angliei.

Titanicul putea sa dispara fara urma

Nimeni nu-l mai putea pune la indoiala pe Marconi. In 1909, i-a fost atribuit premiul Nobel pentru fizica, alaturi de germanul Karl