De la stilul oral, cu discursuri în cascadă şi agresive, prin care preşedintele Băsescu s-a implicat grosolan şi anticonstituţional în campania electorală, neizbutind însă decât să-şi înece definitiv PDL-ul, omul de la Cotroceni a trecut la stilul epistolar. Zilnic, ba şi de două ori pe zi, Preşedinţia trimite către naţie şi către lumea politică tot felul de comunicat fistichii. Prezidentul ba se plânge că se fac presiuni asupra sa privind desemnarea candidatului de prim ministru - deşi nu are ce cloci 20 de zile, ci trebuie doar să ia rapid şi fără fiţe act de faptul că USL are două treimi din mandate - ba somează să nu i se pună în seamă nu ştiu ce disensiuni, vrabia mălai visează, din interiorul USL.

Ca de obicei, Traian Băsescu refuză să priceapă un adevăr elementar. Votul zdrobitor de la 9 decembrie l-a vizat în primul rând pe el, PDL părând aproape o victimă a politicii abuzive şi contrară intereselor populaţiei, politică impusă de Băsescu şi de o mână de mahări ai partidului, ca Boc, Blaga, Udrea, Videanu, Anastase şi alţii. Rămas practic fără un partid viabil, aflat în ireconciliabil conflict cu o puternică formaţiune de guvernare şi, mai ales, repudiat categoric de un electorat a cărui voinţă nu a mai putut, ca astă vară, la referendum, să o batjocorească, Traian Băsescu uzează în continuare de tot soiul de tertipuri ieftine, spre a luxa noua putere, deşi e atât de limpede legitimată de popor. Pleacă din nou la Bruxelles, spre a reprezenta la Consiliul European statul român.

Se încăpăţânează să nu recunoască un lucru de domeniul evidenţei. Anume, că nu mai reprezintă pe nimeni. Executivul şi-ar da cu dreptul în stângul, dacă Ponta ar continua să spună poezele despre coabitarea cu Băsescu, care abia aşteaptă să-i înfigă cuţitul în spate. Lumea politică, inclusiv portocaliii, şi-a dat seama că Băsescu nu-i un factor de mediere, de armoniz