Statisticienii măsoară, lună de lună, mişcarea preţurilor. A preţurilor de consum. Marţi dimineaţă ne-a fost comunicată rata inflaţiei pe noiembrie: 0,04 la sută. Cea mai mică rată lunară din acest an. În descreştere sunt şi ratele pe 12 luni: 5,33 la sută în septembrie, 4,96 la sută în octombrie şi 4,56 la sută în noiembrie. Dovadă că prezicerile privind o toamnă cu inflaţie explozivă nu se adeveresc.
Desigur, ratele inflaţiei exprimă valori medii. Iar media, cum spunea Grigore Moisil, induce iluzii. Desigur, mediile au rostul lor în cunoaşterea şi înţelegerea fenomenelor de masă. Calculându-le, fie ca medii statistice simple, fie ca medii ponderate, putem să aflăm şi să analizăm fapte şi întâmplări ce compun mişcări de anvergură: inflaţie, consum, producţie. Ce află românul citind aceste cifre? Inflaţia, cum am arătat deja, pierde din viteză. Ceea ce e bine. Consumul e în creştere în decembrie. Problematică rămâne însă oferta de bunuri şi servicii din producţia internă, care creşte încet. Bine, totuşi, că în această toamnă balaurului inflaţionist i-a mai fost tăiat un cap. I-au mai rămas doar câteva.
Capul tăiat acum este sezonalitatea. Nu ne mai confruntăm cu sezonalitatea de altădată. Până nu demult, an de an, cum intram în septembrie, inflaţia exploda. Cotele preţurilor de consum continuau să urce vertiginos. Şi asta pentru că una dintre bolile grave ale economiei româneşti era inflaţia de toamnă. Acum, boala e în bună parte vindecată. Nu ne mai aşteaptă niciun galop al preţurilor în acest sfârşit de an. Datele pieţei induc ideea că nu vom mai vedea reaprinzându-se violent focul inflaţiei. Dar de un foc mocnit tot vom avea parte.
Totuşi, e un semn bun. Nu însă şi dacă legăm problema inflaţiei de dinamica puterii de cumpărare a populaţiei. Şi aici sunt creşteri, dar lente. Problema cea mai spinoasă, în materie de venituri, este iluzia optică.
