Tot felul de profesori de democraţie (unii dintre ei fiind politicieni declaraţi, alţii fiind politicieni sub acoperire, adică jurnalişti sau analişti care se declară independenţi) vîntură în faţa opiniei publice, în continuare, un argument, pe care ei îl consideră imbatabil, în favoarea desemnării lui Ponta ca premier de către preşedintele Băsescu: în orice democraţie occidentală, premierul e impus de formaţiunea care cîştigă alegerile.

Toţi aceşti profesoraşi ştiu însă preabine că în orice democraţie occidentală niciun partid nu şi-ar permite să menţină în fruntea sa un plagiator dovedit, că nicio formaţiune politică nu ar îndrăzni să-şi desemneze drept candidaţi la parlamentare plagiatori, incompatibili şi oameni cu dosare şi procese penale pe rol. Ipocrizia profesoraşilor de democraţie nu cunoaşte limite, depăşind chiar şi ipocrizia trăncănitorilor de profesie din vremea lui Ceauşescu.

Unii dintre ipocriţi provin chiar dintre susţinătorii cei mai apropiaţi ai lui Băsescu. Ca Udrea, altă plagiatoare dovedită rămasă în politică. Logica ei?! Dacă USL a făcut un scor de 60%, Ponta nu mai e plagiator, pucist, antieuropean etc etc, cum ar fi fost la un scor de 49%, ci un respectabil candidat la funcţia de premier.

Peste toate vociferările şi vocalizele trupei ipocriţilor, cade ca un trăznet sinceritatea brutală şi cinică a lui Ponta. Acesta îi mulţumeşte public lui Adrian Năstase şi, în chiar fraza următoare şi în prezenţa Ecaterinei Andronescu afirmă: “Aşa sîntem noi, plagiatorii, mai votaţi…”

Spre deosebire de ipocriţii săi susţinători, care invocă modelul democraţiilor occidentale, Ponta spune pe faţă că la noi e altfel, că noi sîntem altfel. Noi le mulţumim deţinuţilor, noi îi votăm pe plagiatori.

Îmi aduc aminte că, în urmă cu cîţiva ani, Ponta mai făcuse o declaraţie publică interesantă, cu ocazia unor alegeri pierdute: “Ei au furat