- Social - nr. 241 / 12 Decembrie, 2012 Ajun de Sfantul Nicolae, la Targu Mures. Ninge frumos, ninge... voios! Ninsoarea are in ea ceva tonifiant si ludic! La inceput am privit pe geam, din casa, lunecarea fulgilor mari, pufosi, frumosi. In aer se simte o stare de bine si de liniste... voioasa! Fulgii de zapada par copii imbracati toti in vesminte albe, de un alb pur, absolut! Daca asculti atent aceasta... liniste, poti sa deslusesti chiar chiotele, harmalaia acestor fulgi - copii jucausi, aflati la doi pasi de "sosire”, din lunga lor cursa pe derdelusul dintre cer si pamant! Aluneca incet, "cu frana pusa”, ca sa aiba timp sa-ti zambeasca, sa te cheme, sa te bucuri cu ei, de ei, de atata curat, de atata frumos! Copilul din mine n-a rezistat tentatiei de a iesi din casa, in feeria de-afara, in aerul rece si proaspat! L-a convins si pe omul in toata firea, care sunt! Am iesit in ninsoare, lasandu-mi palmele, fata, mangaiate de fulgii de nea! Am intins mainile, asteptand ca stelutele argintii coborate din cer sa se odihneasca in causul palmelor mele. Gestul m-a intors in timp cu vreo jumatate de secol. M-am revazut, copil, in Craiova natala, mangaind fulgii de nea cu manutele inghetate! Manusile nu le foloseam. Cand nu le pierdeam, tot nu le purtam! Ramaneau atarnate-cusute de manecile hainei. Cum sa simti zapada cu ele trase pe mana, asa cum primeam "indicatii” de la ai mei ? Uitam de ele cand ajungeam printre copii, la o bulgareala, sau cu saniuta pe partia ad hoc, strada in panta care pornea din str. Madona si se oprea in Piata veche, in dreptul macelariei. Cateodata, prins in bucuria datului cu sania impreuna cu alti copii, mai intarziam intoarcerea acasa. Ajungeam cu bujori in obraji si transpirat leoarca. Stiam ce m-asteapta! O cearta buna, rar cate o bataita, cand o faceam prea lata, si cateodata, interdictie de o zi, doua, la iesit cu saniuta. La toate acestea