Colaborarea partidelor românesti cu UDMR este văzută în Occident ca o garanție ca România nu deviază de la criteriile democrației.
In schimbul participarii la guvernare, maghiarii isi rezolva problemele legate de cerintele comunitatii: pe agenda lor se afla in acest moment legea statutului minoritatii nationale si autonomia Tinutului Secuiesc. Anterior au primit dreptul de a comunica in justitie si in instituiile administratiei locale in limba materna in localitatile in care maghiarii depasesc 20 la suta din totalul locuitorilor.
Dar de ce socialistii români insista pentru colaborarea cu UDMR, iar liberalii se opun cu atita indirjire?
Pentru socialisti o alianta cu politicienii maghiari insemana mai mult decit credibilitatea lor pe plan international. Inseamna libertatea de a se desparti de liberali in momentul cel mai oportun si eventual posibilitatea de a forma un guvern doar cu UDMR.
Liberalii romani se tem de aceasta posibilitate care i-ar trimite in opozitie si i-ar lasa fara nici un fel de pirghii, de aceea resping inca de la inceput orice negociere cu UDMR.
Liderul liberalilor romani, Crin Antonescu a spus-o direct: PNL nu agrează ideea cooptarii UDMR la guvernare. In acelasi timp presedintele UDMR, Kelemen Hunor a vorbit despre o colaborare „linistita si constructiva” cu USL.
Ar putea exista si un interes mai pragmatic din partea socialistilor si liberalilor pentru a-i aduce pe politicienii maghiari la putere, in asa fel incit impreuna cu grupul celorlalte minoritati si eventual citeva dezertari, coalitia de guvernamint sa ajunga la o majoritate de treisferturi din parlament.
In acest fel ar fi blocate orice initiative legislative, orice contestatii la Curtea Constitutionala, orice tentativa de a depune o motiune de cenzura.
Pentru astfel de demersuri
