- Editorial - nr. 241 / 12 Decembrie, 2012 "Canta zeita, mania ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patima cruda ce-aheilor mii de amaruri aduse...” (Homer, "Iliada”) In perioada din urma, am scris, cu predilectie, despre "cealalta Romanie” – despre pamantul furat de neprieteni, inca instrainat. Ma voi referi in cele ce urmeaza la Insula Serpilor, numita, de-a lungul mileniilor, Leuce, Insula Alba, Makaron, Achilleis, locul de odihna vesnica a tracului Achile, erou al Razboiului troian. "In urma cu circa trei milenii, poemele homerice faceau, ultimele, elogiul vechii lumii trace.” (Silviu N. Dragomir) Cine au fost, de fapt, tracii? "Pentru vechii greci, a fi trac avea o certa valoare de simbol; ceea ce era sinonim cu faptul de a dispune de acel neasemuit temperament impetuos al unui: ostean desavarsit, posesor al unui suflet care si-a pastrat nealterata puritatea timpurilor stravechi. Se ajunsese pana acolo incat elinii – ca semn al stralucirii – isi cautau in vechime ascendente genealogice trace, uneori chiar cu specificarea unei sorginti geto-dace! Un exemplu ar fi insusi zeul razboiului, Ares, cel nesatul de lupte, care, potrivit unor legende, era originar din Tracia. Mai mult, fiica sa, Penthesileea, traia pe pamanturile din stanga Dunarii; iar atunci cand Ares a pacatuit cu zeita Afrodita si a fost surprins de Hefaistos, zeul s-a refugiat in razboinica Tracie. Ascendente trace si-a gasit pana si comandantul suprem al aheilor, Agamemnon, pentru ca sa nu mai vorbim de Licurg, zis chiar Tracul, care nu facea exceptie fata de ceilalti greci care asociau virtutile eline de cele ale tracilor din acel nord – indepartat si misterios –, considerat sorginte a tuturor obarsiilor. Ahile, personajul preferat al lui Homer, era, de asemenea, trac.” Legendele Greciei antice spun ca zeita Thetis s-a rugat de zeul Poseidon sa scoata din adancul marii o insula pentru fiul sau, Achile