Barajul Negovanu din defileul Gâtul Berbecului de pe râul Sadu este unul dintre cele mai vechi din ţară. Despre amenajarea energetică din această zonă a vorbit pentru prima dată marele inginer român Dorin Pavel în 1933 în lucrarea "Plan general d’aménagement des forces hydrauliques en Roumanie", potrivit site-ului hidroconstructia.com, constructorul barajului.

În 1945 a fost elaborat un plan general de electrificare a ţării prin care s-a stabilit ca amenajarea Uzina Hidroelectrică Sadu V să acopere vârful de sarcină din zona Ardealului Central. În completarea schemei generale de amenajare a Râului Sadu, care prevedea şase uzine dintre care Sadu I şi Sadu II existau, Sadu V urma să devină cea mai importantă. Uzinele Sadu III şi Sadu IV nu au mai fost construite. Lor li se adaugă microhidrocentrala Sadu-sat.

Primul baraj în arc din ţară

În acest context, în 1959 a început execuţia barajului Negovanu. Este primul baraj în arc din beton construit în România. Site-ul constructorului mai notează că stăvilarul are "un unghi la centru de aproximativ 110 grade", iar "raza la nivelul coronamentului fiind de 78 metri". Cota coronamentului este de 1.158 de metri, ocupând locul cinci în ţară în ierarhia altitudinii barajelor. Înălţimea barajului este de doar 62 de metri. El este constituit din 13 ploturi de lăţimi variabile între şase şi 12 metri. Ploturile centrale sunt amenajate pentru deversare şi pot evacua un debit de 280 metri cubi pe secundă. Arcele din care este alcătuit barajul sunt circulare, cu grosime constantă pe toată lungimea. Grosimea betonului la bază este de 19 metri, iar la coronament de 3,5 metri. Nu s-a prevăzut cale de circulaţie pe coronament.

La construcţia stăvilarului au fost excavaţi 28.000 de metri cubi de piatră şi s-au făcut foraje în lungime de 2.000 de metri. La betonarea barajului au fost necesari 46.00