UDMR vrea la putere. Este cat se poate de firesc. PSD le face cu ochiul maghiarilor. Un alt gest firesc. Iar PNL joaca rolul politistului rau care ii da peste degete politistului bun. Din nou, este firesc. Si din firesc in firesc se ajunge in situatia in care UDMR este curtat dar ramane pe tusa. Super firesc.
Politica UDMR, care ar fi cu totul si cu totul imorala in cazul unui partid politic obisnuit, este cat se poate de corecta, daca ne gandim la faptul ca acest partid apartine unei minoritati. O minoritate nu-si poate apara interesele si, pana la urma, nu-si poate ameliora situatia decat in conditiile in care e parte a unei guvernari sau cocheteaza cu o guvernare, sustinand-o politic in Parlament. Ceea ce, de altfel, exista de foarte mult timp in Romania. In masura in care isi proclama, in mod deschis, transparent acest principiu, UDMR nu poate fi acuzat ca este un partid nedemocratic sau ca actioneaza imoral in dispretul majoritatii. In principiu, asadar, nu ar exista niciun impediment ca, daca sunt intrunite anumite conditii, UDMR sa faca parte din viitorul Executiv sau sa incheie un acord cu majoritatea USL de sustinere reciproca a unor interese.
Dar in ce conditii ar putea USL bate palma cu UDMR? Prima ar fi ca sa aiba efectiv nevoie sa-si consolideze majoritatea cu ajutorul maghiarilor. In conditiile in care USL a obtinut peste doua treimi din mandatele parlamentare, are posibilitatea de a elabora si promova un nou proiect de Constitutie fara a sta la mana UDMR. Si cu atat mai mult, USL dispune de suficiente mandate pentru a-si promova orice act normativ. In aceste conditii, acceptarea ofertei UDMR s-ar reduce, din perspectiva USL, nu atat la un gest necesar si constructiv, cat mai degraba la o intelegere, hai sa-i spunem, eleganta si simbolica. Eleganta in sensul ca USL semnalizeaza astfel ca intelege ca, in viitor, sa ramana sens
